Articole filtrate după dată: Aprilie 2013

Într-o marţi, uşor atipic pentru clubul nostru, vesticii s-au reîntâlnit cu vinurile SERVE şi cu inconfundabilul domn Săvulescu. Cel mai talentat dintre noi în ale caricaturii i-a pregătit directorului de vânzări al producătorului de la Ceptura o surpriză artistică. Aşa se face că, înaintea evenimentului propriu-zis, am inaugurat şi dăruit lucrarea cu pricina, un portret ironic-afectiv destinat omului datorită căruia am făcut cunoştinţă, cu ani în urmă, cu vinurile regretatului conte Guy Tyrel de Poix.

Într-o seară de joi, preţ de câteva ore, dormitorul bunicii s-a umplut de lilieci. Nu, nu e vorba de fiinţele acelea în carne, oase şi membrane la care vă aşteptaţi cu toţii. Şi nici de domnişoara Lili, a cărei poveste trebuie să o spun aici. Care şi-a făcut apariţia, cu mulţi, mulţi ani în urmă, în odaia bunicii iar stăpânul casei o anunţa sărbătoresc pe stăpâna casei că au o vizită.

O fi ciocănind criza mondială în ritmul Simfoniei Destinului la uşile contribuabililor, dar acest lucru parcă nu se simte la Complexul Muzeal din Arad. În prezenţa a aproape o sută de amatori de artă, miercuri, 10 aprilie, a fost vernisată o cosmopolită expoziţie de sorginte asiatică, urmată de o degustare de vinuri româneşti de top. Este vorba de colecţia de pictură şi stampă chineză din colecţia Adrian Ciceu, un muzician român stabilit cu câteva zeci de ani  în urmă în Germania.

M-am luat cu GoodWine, festival al cărui cronicar voluntar şi neoficial sunt de câţiva ani, şi nu am avut vreme să vă povestesc despre ultimele degustări din dormitorul bunicii. Săptămâna trecută au fost două, un eveniment privat cu cinci vinuri oferite spre testare şi un blind de cinci cupaje premium din portofoliul Vestik.

Nu, cuvintele din titlu nu au nici o conotaţie înfricoşătoare, aşa cum ar putea crede un neiniţiat în ale vinului românesc, aflat întâmplător în faţa acestei postări. Ele povestesc de fapt despre trei întâlniri benefice pe care le-am avut la ultima ediţie a GoodWine, cu vinuri şi oameni cunoscuţi, dar şi cu simboluri cunoscute, pe care de-acum le asociem mai mereu cu vinul.

Ultima ediţie a festivalului GoodWine mi-a oferit o frumoasă surpriză la standul Casei de vinuri Cotnari. Este prima dată când am fost sedus nu numai de naiadele de la stand, ci şi de licorile turnate în pahar. În plus, am întâlnit aici o ospitalitate adevărată şi m-am întreţinut cu directorul naţional de vânzări Cătălin Avasâlcei şi cu tânărul somelier Ştefan Timofti în faţa Colocviilor europene ale casei, o nouă şi interesantă gamă lansată de acest producător.

Un alt stand la care m-am simţit foarte acasă la această ediţie a GoodWine este cel al companiei S.E.R.V.E. Derulând imaginile şi amintirile afective, îmi dau seama că acolo, în "casa" din Pavilionul C1 a societăţii înfiinţate de regretatul conte Guy Tyrel de Poix, am avut parte din nou de o atmosferă cosmopolită, că s-a vorbit în mai multe limbi străine, că a fost aglomeraţie de naţii, de bloggeri şi de vinuri alese.

Nu ştiu de ce, într-un mod inevitabil şi invariabil, ori poate în virtutea unor febleţi încă nemărturisite expres, degustările noastre la GoodWine încep la standul Asociaţiei Producătorilor din Drăgăşani. Un cârtitor şi un sceptic de serviciu care invidiază relaţia noastră cu prietenii de acolo ar putea spune însă că de vină pentru asta ar fi frumuseţea PR-ului de la Avincis, vinurile elaborate nemţeşte de la Ştirbey şi chefurile regăţene de la Via Sandu. Adevărul pur şi obiectiv este însă că Drăgăşanii reprezintă la timpul prezent unul dintre cele mai atrăgătoare, dacă nu cumva cel mai atrăgător spaţiu oenologic românesc.