Vechiul nostru amic Laurențiu Teleabă, vrednic promotor al mărcii Avincis, a susținut o nouă degusta...
În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor ca...
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă deg...
Într-o zi de miercuri, la sfârşit de mai, vesticii şi-au dat din nou întâlnire cu vinurile SERVE graţie inepuizabilului profesionist de serviciu Dan Săvulescu. De data aceasta, a adus cu sine câteva noutăţi, între care scumpa mea febleţe Cuvée Charlotte, cea din 2010, prezentată "în premieră naţională, mondială, universală" în Clubul Vestik, după cum s-a exprimat directorul de vânzări de la SERVE.
Mărturisesc că ultima degustare de magnum-uri de la Crama Oprişor a fost pentru mine un eveniment mult aşteptat. O dată, fiindcă am avut parte, alături de vreo 18 membri ai clubului, de unele dintre cele mai bune vinuri din România. Apoi, fiindcă numărul pasionaţilor din cadrul CDViN a crescut într-atât încât să ne permitem să organizăm degustări cu vinuri superpremium. Şi-apoi, cărui împătimit nu i-ar fi dor să regăsească în pahare aromele Smereniei, ale lui Passarowitz 1718, ale Cutiei Paleologu?
Nu vreau să mă despart de amintirea recentă a călătoriei la Cotnari fără să povestesc despre vinurile servite acolo într-o după-amiază superbă de mai. Papilele mele gustative au avut grijă să transmită memoriei senzorial-afective aromele Tămâioaselor şi Graselor degustate, iar ochii au au reţinut în pupile culoarea Busuioacei. Totuşi, am găsit de cuviinţă să fiu în acelaşi timp şi sentimental, dar şi riguros, atât cât să întocmesc o listă cu vinurile şi să fac o descriere subiectivă a lor.
Una dintre cele mai frumoase întâmplări culturale din dormitorul bunicii s-a petrecut într-o vineri şi a avut legătură strânsă cu arta şi cu vinul. Ne-am adunat în jurul unui distins invitat venit de la Berlin, într-un cerc restrâns şi select, în cadrul unui eveniment mult aşteptat a cărui idee s-a născut la un vernisaj de pictură şi stampă chineză.
Celor care vizitează în luna mai Vila Dobruşa şi Crama Avincis, acestea li se par probabil la fel de grozave ca în orice altă perioadă a anului. În schimb, celor care ajung pentru prima oară în mai la proprietatea familiei Stoica, li se pare probabil că au suit în paradis, într-un spaţiu care ţine de superlativ. Şi nici nu ar greşi prea mult dacă s-ar gândi că tocmai au nimerit la cea mai frumoasă cramă din România.
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Avem 600 vizitatori și nici un membru online