Articole filtrate după dată: Iunie 2013

Dragă Mihai,

Află despre noi că suntem bine sănătoşi, ceea ce îţi dorim şi ţie. Am primit cartea ta poştală cu tine însuţi zâmbind acolo, în îndepărtata Indie. Trebuie să ştii că zilele trecute am fost pe la Ferendia unde toate erau la locul lor: iarba curţii, Vasile, omul nostru din Panama, găinile şi curca albă cu pui, via, pomii lui Tatabun, biserica de pe celălalt deal. Grajdul parcă s-a mai coşcovit un pic, însă e tot în locul ştiut, trebuie să-l reparăm cât mai curând. Numai Mama şi Muma, numai Moş Ion şi Baba Lena, numai Tatabun nu mai sunt de găsit acolo, fiind deportaţi într-o lume ceva mai bună.

Privind în urmă, la nenumăratele evenimente care s-au succedat acolo, îmi dau seama că dormitorul bunicii a devenit un fel de scenă pe care evoluează cele mai bune vinuri româneşti şi cei mai activi profesionişti din domeniu. Ultima reprezentaţie a avut drept cap de afiş Casa de vinuri Cotnari şi produse din gamele Domenii şi Colocviu ale noului producător din Moldova.

La câteva zile după întâlnirea noastră de la crama care produce vinurile Villa Vinèa, când ne-a răsfăţat cu grătare şi noile vinuri, Marcel Farcaş, omul-orchestră al firmei Castel Vinum, a luat la rându-i drumul Aradului pentru o nouă degustare în Vestik Club. Ne-am adunat iar în dormitorul bunicii, ne era dor tuturor de reîntâlnirea cu vinul. În gheaţa din frapiere înotau cinci vinuri albe şi rosé, toate din 2012, pe care le-am servit în următoarea ordine: Riesling de Rin Premium, Riesling de Rin Selection, Kerner Selection, Gewürztraminer Premium, Zweigelt Rosé.

Povestea de faţă a început în urmă cu câteva luni la un vernisaj de stampe organizat de muzeul de artă arădean. Atunci am făcut cunoştinţă cu o parte din colecţiile lui Adrian Ciceu, muzician român stabilit la Berlin. Ulterior, am avut plăcerea să-l întâlnim personal pe colecţionarul de artă în cadrul unei degustări organizate în clubul Vestik.
N-am ştiut atunci că ne va fi dat să trăim o mică aventură, într-un alt decor şi într-un alt anotimp, tot în prezenţa sa şi a unor prieteni vestici.

După experienţa minunată de la Avincis, pe Dealul Dobruşa, duminică am luat drumul Cramei Ştirbey. Pierdusem doi oameni din echipajul de 16, nevoiţi să plece cu noaptea-n cap către Budapesta, pentru un inevitabil zbor de serviciu undeva în Europa. Ne-am încolonat în cinci maşini, în şir indian de degustători absolut neautorizaţi, şi am traversat Drăgaşaniul ca la nuntă. Apoi am făcut la stânga, urcând şoseaua şerpuită care duce în mod inevitabil dar cât se poate de agreabil la Prince Ştirbey.

Una dintre cele mai frumoase călătorii ale grupului Vestik s-a consumat în weekend-ul trecut la Drăgăşani. Şaisprezece vestici, în şase maşini, venind din trei direcţii diferite, din est, din vest, din nord, s-au întâlnit într-un interval de cinci minute într-o benzinărie de la marginea oraşului vâlcean, urmând să-şi petreacă sâmbăta la Crama Avincis, iar duminica, la Prince Ştirbey. Doi, de fapt două, au venit de la... Constanţa, alţi patru au sosit dinspre Râmnicu Vâlcea, după un voiaj la Obârşia Lotrului, iar restul, de la Arad şi Timişoara, via Craiova.