După popasul alsacian, am părăsit Franţa cu destinaţia Elveţia. Am străbătut apoi sute de kilometri prin Ţara Cantoanelor, inclusiv unul dintre cele mai lungi tuneluri rutiere din lume, Gotthard, ba am descoperit şi un oraş minunat, Lucerna. Elveţia e bogată, turistică, multietnică şi extrem de scumpă. La Luzern am exersat un flashtasting cu Rusalcă Albă, după ce am hrănit imaginar lebedele lacului alături de copiii locului, mult mai versaţi decât noi în asemenea hobby.
În multe privinţe, în Franţa e ca acasă. Ne-am gândit să ducem un vin de Drăgăşani în locul de baştină al creatorului său, Alsacia. A fost experienţă aromată, cu parfum de Muscat-Ottonel şi Tămâioasă Românească, desfăşurată printre păpuşi şi îngeraşi franţuzeşti.
Amintirile noastre despre Grand-Duché de Luxembourg sunt legate iremediabil de un vin românesc şi de frumuseţile locului. Nimic ne-a împiedicat totuşi să relaţionăm cu elefanţii albaştri ai capitalei, care, aidoma vacii de ipsos din faţa hotelluui din Aduard, ne-au ajutat să realizăm şedinţa foto. În plus, am aflat cu plăcere că limba română este uşor de înţeles fie şi la peste 1.500 de kilometri de casă.
O pensiune cu şarm şi un proprietar afabil ne-au făcut şederea în Valonia una cât se poate de plăcută. Întâmplarea ne-a readus în nări parfumul unui anume vin din Drăgăşani. Totul s-a petrecut printre căţei, îngeri, zorele şi peşti imenşi.
Ne-am despărţit cu tristeţe de Olanda, o ţară pe placul vesticilor. În Belgia, ne-am consolat plimbând şi deschizând câteva vinuri româneşti pe străzile unor burguri splendide.
Înainte să părăsim Groningenul, într-o zi la fel de călduroasă ca în sudul continentului, ne-am propus să lansăm un mesaj la sticlă în Marea Nordului. Peisajul cu oi şi eoliene a fost completat de câţiva localnici care îşi făceau baia de după-amiază în mare. Poate că ei nu şi-au dat seama, dar apa chiar avea o vagă aromă de Fetească Neagră din Dealu Mare.
N-am putut încheia a doua zi a călătoriei noastre prin Europa fără să comitem două flashtasting-uri cu Rusalcă Albă de la Crama Oprişor şi Sauvignon Blanc/Fetească Albă de la SERVE. Faptele s-au petrecut după-amiaza şi seara iar recuzita şi decorurile au fost specific olandeze.
A doua zi şi a doua filă din jurnalul vinului globetrotter au fost consumate, în parte, în Germania. Şi poate că scrisul poartă încă impresia acelei zile mohorâte, în care paginile virtuale s-au impregnat iremediabil de stropii unei ploi torenţiale. Altminteri, Novacul a fost excepţional, amintindu-ne de trecutele zile toride petrecute pe dealurile Drăgăşanilor.
Timp de 15 zile, patru vestici au plimbat vinul românesc prin toată Europa. A fost un flashtasting prelungit de-a lungul a şase mii de kilometri, prin nouă ţări: Ungaria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Elveţia, Italia şi Austria. Mulţumită producătorilor, într-un Logan încăpător condus de Mihai, mezinul trupei, am dus cu noi în lumea bună 11 vinuri româneşti: Rosé 2012, Cuvée Amélie 2012 şi Cuvée Andrei 2010 de la Crama Avincis; Rusalcă Albă 2011 de la Crama Oprişor; Fetească Neagră 2011 şi Fetească Albă/Sauvignon Blanc 2012 de la SERVE; Novac 2010 de la Crama Ştirbey; Fetească Regală 2012, Gewürztraminer 2012 şi Kerner 2012 de la Villa Vinèa; Nedeea 2011 de la Vinarte. Povestea pe scurt a tuturor peripeţiilor oenologice a fost spusă deja pe Pivnicer. Aici urmează, episodic, jurnalul vinului globetrrotter.