Duminică 25 Septembrie 2022

Euro-degustare cu vinurile Cramei Avincis

Zilele trecute, odăile și curtea bunicii au găzduit întâia oară, alături de mari prieteni de la Bucu...

Degustare de seară cu Uțu și vinurile Cramei Feredeu

Zilele trecute am avut bucuria să facem cunoștință cu vinurile unei crame butic, situată la mică dis...

Cu Cristi Grețcu și Cerasella Crăciun, la multe pahare de vorbă

În ultima vreme, cuvintele au rămas în urma faptelor. O fi de vină pandemia, o fi de vină războiul, ...

  • Euro-degustare cu vinurile Cramei Avincis

  • Degustare de seară cu Uțu și vinurile Cramei Feredeu

  • Cu Cristi Grețcu și Cerasella Crăciun, la multe pahare de vorbă

Articole filtrate după dată: Ianuarie 2014

Prin 1992 am călătorit întâia oară la Praga. La noi era mizeria cumplită postcomunistă, la ei se prefigura deja întoarcerea la civilizaţie. La civilizaţia occidentală: hoteluri, lustraţie, capitalism, libertate prosperă. La noi - scârba de Iliescu, la ei - vocea inconfundabilă a lui Havel. Acolo, în capitala a ceea ce încă mai era Cehoslovacia, am băut cea mai bună bere din lume. Şi văzusem mămici cu cărucioare în taverne, legănând uşor pruncii în vreme ce sorbeau un Pilsner dumnezeiesc. La ei, vânzătorii din pieţe aveau chipuri de studenţi cu conştiinţă în ochi. La noi, aprozariştii erau foarte bruneţi şi păreau proaspăt eliberaţi din puşcărie. Şi aşa mai departe şi aşa mai departe...

Publicat în Degustări

Cred că nu greşesc prea tare dacă spun că prietenul Andrei Schmak este unul dintre cei mai buni cunoscători de vin pe care i-am întâlnit prin părţile astea de ţară. Aproape nelipsit de la degustările Vestik, Andrei a deschis de puţin timp o mică sală de degustare în buricul Aradului, împărţind spaţiul cu cunoscuta librărie Tulipán a comunităţii maghiare. Într-o seară ploioasă de ianuarie m-a invitat acolo, alături de doamna Pivniceră şi de alţi doi cunoscuţi pasionaţi din anturajul Vestik, la un blind de vinuri ungureşti.

Publicat în Degustări

Părea să fie o seară ca oricare alta. Rita dormea oftând în pătuţul ei, Lucky Motanul torcea pe un fotoliu, Pivnicerul, adică eu însumi, abia ce coborâse în pivniţă după un vin. Toate se aflau la locul lor, în tihna unei seri blânde de ianuarie. Dintr-odată, în acest peisaj domestic amplasat undeva în centrul nu ştiu cât de burghez al burgului arădean se insinuă intriga unei întâmplări care merită povestită.

Publicat în Degustări

Vreau să mai fac aici puţină statistică, după ce am publicat bilanţul neverosimil de încărcat al activităţilor Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi pe anul 2013. Cele două pagini de Facebook cu ajutorul cărora ne facem cunoscute acţiunile şi scrierile, aferente CDViN şi Vestik, au cunoscut creşteri majore de audienţă săptămână de săptămână. Chiar dacă domeniul în care activăm este unul de nişă, limitat ca atare la cadrul relativ strict al oenologiei, incluzând producătorii, profesioniştii, puţinii connaisseurs şi nu foarte mulţii consumatori avizaţi, audienţa noastră s-a tot mărit, cuprinzând binişor şi o parte din mediul cultural. Un lucru firesc de altfel, câtă vreme vinul însuşi nu este atât o băutură fermentată din struguri, nu atât un aliment, nu atât o marfă, cât mai ales un produs cultural.

Publicat în Wine News

Arhivă

Publicitate

Pivnicer

Paradoxal sau nu, mi-e tare dor de Novaciul anilor ’90. Cu toată sărăcia specifică acelei epoci de tranziție, orășelul situat în apropiere de stațiunea Rânca își avea pe atunci farmecul lui, dat poate și de șoseaua străjuită de brazi falnici, șerpuind lin către înălțimile Parângului.

Cine e online

Avem 311 vizitatori și nici un membru online

Caută

Publicitate