Articole filtrate după dată: Martie 2014

Un grup de aproximativ douăzeci de degustători neautorizaţi din Arad şi Timişoara s-a bucurat de plăcerile unei noi degustări organizate de neobositul Boris al Cramei Oprişor, pe care prietenii din club l-au botezat de acum Borişor. Preţ de câteva ore, dormitorul bunicii s-a umplut de aromele unor Shiraz-uri de top australiene marca Rosemount şi Penfolds, unele notate cu peste 90 de puncte de mari critici şi reviste consacrate.

În obişnuita seară de vineri, LacertA, producătorul austriac din Dealu Mare care are ca emblemă guşterul casei, s-a întors în dormitorul bunicii cu câteva vinuri frumoase graţie somelierului Bogdan Raul Todor. Clubul a fost arhiplin, ba am fost nevoiţi, cu regret, să refuzăm mai mult de zece cereri de participare la acest eveniment oenologic.

Una dintre întâlnirile interesante de la VinCE 2014 a fost cea în care ne-am aflat față în față cu cei zece fantastici - renumiții Masters of Wine. Sunt doar 314 profesioniști ai vinului în lume care se pot lăuda cu acest titlu. Printre ei și doamna Elizabeth Gabay, care a devenit Master of Wine cu 16 ani în urmă. Ca mulți alți confrați, s-a stabilit în Franța: din anul 2002 locuiește în sud-estul țării Cocoșului Galic. Scrie despre vin ca free-lancer, fiind expertă în vinurile din Provence, nordul Italiei și Ungaria.

Într-o seară de vineri, dormitorul bunicii s-a umplut de scriitori, ziarişti şi artişti plastici, de oameni de cultură de tot felul, ba şi de copii cu ochii la autografele de pe pereţi. Pricina, pretextul nu a fost altul decât acela al unei întâlniri între mai vechi sau mai noi prieteni, în jurul unui pahar de vin şi al unei anume nostalgii culturale. De data aceasta, timişorenii au fost mai numeroşi decât arădenii, iar neiniţiaţii în ale vinului mai mulţi decât connaiseurii neautorizaţi, dar cui să-i mai pese de asemenea amănunte...

După cursul "10 MW, 10 Vintages, 10 Wines", după masa în Liszt tér şi după o după-amiază petrecută la standurile VinCE, ne-am pregătit, în patru, de incitantul Tokaj Dinner la care fusesem invitaţi de organizatoarea festivalului. Prin grija unei amabile MW, un taxi galben ne-a preluat din parcarea Corinthia Grand Hotel şi ne-a plimbat, pe străzile Budapestei către malul Dunării, la restaurantul Kiosk.

Patru membri fondatori ai Asociaţiei Vestik, primul ONG din România care şi-a propus promovarea vinului românesc, au avut şansa şi bucuria şi plăcerea de a fi invitaţi la ultima ediţie a festivalului VinCE de la Budapesta, în fapt un prestigios summit central-european al vinului. Graţie acestei invitaţii, toate uşile VinCE ne-au fost deschise în mod gratuit, ba pe deasupra am şi fost poftiţi, alături de wine masters-ii şi alte VIP-uri prezente, la un nemaipomenit Tokaj Dinner organizat la restaurantul Kiosk de pe malul Dunării.

O ştire transmisă recent pe un post de televiziune naţional titra, plină de fascinaţie balcanică, descoperirea epocală că românii din vestul ţării sunt mult mai aproape de Budapesta decât de Bucureşti, chipurile fiindcă lucrările la autostrada maghiară şi la cea românească se vor finaliza anul acesta. Dincolo de comicul perspectivei, vestea proastă pentru românii de dincolo de Carpaţi, şi mai ales pentru cei aflaţi mult prea dincolo de Carpaţi, este că pe ardeleni şi bănăţeni îi apropie de Budapesta, adică de civilizaţie, mult mai multe lucruri decât autostrada ori geografia. Istoria, de pildă. Afinităţile. Caracterul. Bunul simţ. Seriozitatea. Şi aspiraţiile.