Articole filtrate după dată: August 2014

A treia etapă a călătoriei prin ţara noastră plină de contraste a avut gust de ploaie, de Merlot şi de curcubete. Am părăsit Braşovul coborând în Vechiul Regat pe un drum spectaculos care traversează unul dintre cele mai frumoase judeţe ale României, Buzăul. Găsisem acolo o pensiune relativ îndepărtată de următoarele noastre destinaţii precise, vulcanii noroioşi şi Cramele Rotenberg din Dealu Mare.

Ne-am luat rămas bun de la păpuşile Vilei Rizzo într-o dimineaţă ceţoasă, părăsind Poiana Braşov pentru o excursie urbană la poalele Tâmpei şi chiar pe Tâmpa. Ceilalţi găsiseră de cuviinţă să viziteze cetatea Râşnovului şi Branul, în cea mai aglomerată zi cu putinţă, cea de Sfânta Mărie, când tot bucureşteanul dă buzna prin părţile astea.

Doisprezece vestici şi vreo opt baxuri de vin s-au aflat vreme de opt zile în voiaj de plăcere prin România. Am explorat împreună Transilvania, Buzăul, Brăila, Delta şi două crame din Dealu Mare, fotografiind, bând vin, jucând Turnul instabil şi devorând meniuri bogate. Vinul s-a împuţinat până la dispariţie, fiind nevoie să ne aprovizionăm cu alte baxuri de la Viile Metamorfosis, Cramele Rotenberg şi LacertA, cardurile de memorie s-au umplut de filme şi fotografii, iar memoria afectivă a înregistrat toate senzaţiile acestei mici aventuri de august prin România.

Poate vă mai amintiţi, cei care sunteţi cititori fideli ai blogului Pivnicer, despre aventura membrilor Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi într-un colţ de rai aflat la doi paşi de Arad. La doar o lună de la îmbarcarea noastră pe această subtilă arcă a lui Noe, am decis să revenim în locul unde animale de pe cinci continente sălăşluiesc într-o armonie deplină, tolerându-i pe bipezii care suntem, chiar dacă le inoportunăm, invariabil, când le e păşunea mai verde.

Încă de acum doi ani ne propusesem să­-i invităm în clubul nostru din Arad pe doi dintre scriitorii reprezentativi din Banat, Viorel Marineasa şi Daniel Vighi. Pe domnul Marineasa – cu care am avut plăcerea să fim colegi de redacţie cu vreo două decenii în urmă, pe când păstorea suplimentul literar al Realităţii bănăţene­ – îl avusesem deja oaspete în februarie, într-­o seară timişoreană de neuitat, cu ziarişti şi scriitori deghizaţi în degustători, şi ne-­am promis reciproc că ne vom reîntâlni în formula completă de îndată ce vor începe promovarea celor mai recente cărţi ieşite din tipografie.

Să vă spun cum a fost. Într-o bună zi ne-am apucat să ghicim culoarea, soiul şi chiar creatorul vinurilor cu ajutorul unor superbe pahare negre. E distractiv dar şi umilitor un asemenea exerciţiu pentru cineva care se crede connaisseur, ba şi pentru cineva mai modest care abia dacă aspiră la o asemenea onorantă condiţie.