În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor ca...
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă deg...
Ne despărțim de anul oenologic 2025 cu un ultim eveniment oficiat de Vânătorul de Vinuri Herbert Sza...
O dată la trei ani, „fiindcă așa a cerut Adina”, un mare dascăl – de drept, de vin și de viață – vine în dormitorul bunicii. Este însoțit mereu de vinurile sale de Drăgășani pe care ni le servește cu generozitate, în timp ce recită câte ceva din Mihai Eminescu, din Octavian Goga, din Radu Gyr și François Villon. Apoi coborâm în vinotecă, pătrundem în underground, într-o lume populată cu duhuri, cu sticle străvechi și cu obiecte îmbrăcate în dopuri. De fiecare dată, Lucky Motanul, stăpânul atent al locului, oglindește întreaga întâmplare în pupilele sale inițiatice.
După o idee năstrușnică a lui Dan, ne-am propus să strângem în dormitorul bunicii mai mulți profesioniști din lumea vinului care să-și prezinte, în cadrul unui workshop mai degrabă afectiv decât protocolar, câte o licoare preferată. Șapte dintre acești adevărați, magnifici prieteni au călătorit din pură pasiune la Arad, pentru a petrece alături de noi una dintre cele mai frumoase seri de vin din câte au văzut odăile clubului.
O parte dintre membrii CDViN au avut șansa să fie părtași la trei dintre cele mai frumoase întâmplări ale anului. O verticală de-a lungul a două decade, o întâlnire între prieteni de marcă pentru care profesia se exercită la aceeași intensitate cu pasiunea, o seară cu vinurile de Segarcea și mitologicul lor promotor. Ce poate mai frumos, mai imaterial, mai pasional?
O degustare de vin în pahare negre este o încercare teribilă pentru orice degustător, fie el și unul experimentat. Și cum să fie altfel câtă vreme îi este greu să ghicească și culoarea vinului, darămite soiul, anul, producătorul. Oricine se poate socoti un norocos connaisseur dacă e în stare să recunoască măcar 40% din licorile servite în blind. În aceste condiții, să punem alături, în orb, vinurile Domeniului Vlădoi și pe cele ale Clos des Colombes, două vinării apropiate din terroir-ul dobrogean, nu putea fi decât un interesant exercițiu de (re)cunoaștere pentru membrii CDViN.
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Avem 553 vizitatori și nici un membru online