În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor ca...
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă deg...
Ne despărțim de anul oenologic 2025 cu un ultim eveniment oficiat de Vânătorul de Vinuri Herbert Sza...
Odiseea gastronomică începută în clubul nostru de degustători absolut neautorizați în această lună și-a consumat miercuri, 27 mai, al doilea episod. După ce, în prima jumătate a lunii, am consemnat, în premieră, organizarea unei seri de gastronomie vietnameză, acum am inaugurat seria serilor de gastronomie italiană.
Cramele Recaş se întorc în dormitorul bunicii cu o echipă vastă şi cu vinuri superpremium. Staff-ul echipei de vânzări, un somelier de top şi nişte vinuri de peste 90 de puncte au contribuit la unul dintre cele mai reuşite evenimente din Vestik club. De această degustare s-au bucurat şi motanul casei, şi studentul groningenez cu care acesta împarte una dintre odăile vecine cu spaţiul clubului.
Nu știu cum se face, dar de câteva luni încoace vinurile italiene îmi fac mereu cu ochiul iar eu am devenit foarte receptiv la acest tip de seducție. Și acum nu mă gândesc la spumantele Foss Marai și la fermecătoarea lor promotoare regională, ci la un nou/vechi producător din regiunea Veneto, provincia Treviso, ale cărui vinuri le-am tot încercat pe la festivalurile de vin din țară.
Oricât de multă plăcere ne-ar face să ne vedem mai des cu unii dintre prietenii clubului nostru, paradoxal, acest lucru nu se întâmplă tocmai din pricină că propriul calendar ni s-a aglomerat neverosimil.
Mai mulți membri ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați au remarcat, de-a lungul ultimilor trei ani, că, odată ce au trecut pragul dormitorului bunicii, timpul curge altfel și că nu mai sunt atât de convinși că dincolo de ușa de la intrare se află familiarul Arad. Sentimentul probabil i-a marcat, și mai acut, pe majoritatea celor prezenți la evenimentul de vineri, 7 mai, când am încercat senzații demne de cele ale unor călători într-o Mașină a Timpului. Și asta, credeți-ne pe cuvânt, nu a avut legătură cu numărul paharelor de vin degustate. Să detaliem...
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Avem 546 vizitatori și nici un membru online