Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...
Spune-mi pe cine și ce alegi, ca să-ți spun cine ești… În ajunul primului tur al scrutinului prezide...
Din 2013 încoace, celebrăm în club una dintre cele mai populare sărbători mondiale. Doar că, pentru ...
Amicii noștri de la Crama Liliac au descoperit, la degustarea din aprilie, pe care am organizat-o împreună în odăile bunicii, că membrii Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați sunt, pe zi ce trece, tot mai numeroși. Inevitabil, după mai bine de trei ani de la inaugurarea lor, sălile noastre de degustare au devenit neîncăpătoare.
După ce, în luna mai, am organizat primele seri gastronomice italiene și vietnameze din istoria clubului, al treilea eveniment de acest fel, desfășurat miercuri, 10 iunie, în sălile clubului nostru de degustători de vin neautorizați, a fost și cel mai așteptat. La seara culinară cu specific japonez și vinuri românești locurile au fost ocupate cu mai mult de trei luni în avans, fiind impresionant inclusiv numărul celor care, neprinzând loc inițial, și-au pus numele pe lista de așteptare.
Vestik Club a câștigat un prieten de seamă, un simpatizant care vine de departe pentru a respira același aer, pentru a adulmeca aceleași arome, pentru a călători cultural împreună cu noi în împărăția vinului. S-a întâmplat să ne revedem la ultima degustare, una cu verticale, cu tort și cu premii aparte. Și, printr-o coincidență stranie, un alt prieten al clubului a descoperit o legătură neașteptată cu oaspetele pomenit mai sus.
Înlăuntrul întâmplărilor CDViN, Domeniile Boieru ocupă un loc aparte. Nu veți auzi despre această cramă cine știe ce superlative. Ci doar precise arome și cuvinte simple care să o descrie. Fiindcă parfumul de Ciumbrud e inconfundabil de la Mihai Viteazul încoace. Ne-am bucurat să-l regăsim în club într-o seară de vineri, la începutul unui weekend prelungit care pentru noi nu putea să înceapă mai potrivit.
Cronica aceasta se scrie la cinci ani de la întâmplarea din Gyula, la 17 ani de la cea din Florența, din nevoia cuvintelor de a da reprezentare unor amintiri intense, unor sensuri care așteptau să fie deslușite. Călătorim așadar într-o zi de august și poate că numai aparent o facem către un orășel maghiar de graniță.
Avem 626 vizitatori și nici un membru online