În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor ca...
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă deg...
Ne despărțim de anul oenologic 2025 cu un ultim eveniment oficiat de Vânătorul de Vinuri Herbert Sza...
Cine-l cunoaște pe Herbert Szasz știe fără îndoială că degustările organizate de el conțin toate ingredientele fericirii: se bea bine, se râde bine, se creează o stare de bine. Secretul constă în șarmul negociantului clujean, în calitatea licorilor de la Vinarte, în ambient și în anturaj. De ultimele două condimente ale acestui eveniment reușit ne-am ocupat noi, locatarii hedoniști ai dormitorului bunicii.
Dacă e mijloc de martie, noi, cei mai vechi degustători neautorizați, îl sărbătorim, inevitabil, pe Titi, primul membru cotizant înscris în club după fondarea acestuia. Globetrotter atât prin forța împrejurărilor, cât și prin vocație, amicul nostru s-a oprit, o seară, din periplul său, pentru a-și sărbători ziua, din nou, în clubul din care face parte de mai bine de 5 ani.
După maratonul de patru seri consecutive dedicate vinului românesc am constatat un lucru: majoritatea celor care au trecut, la un moment dat, pragul clubului nostru de vin se întorc, negreșit, indiferent dacă locuiesc în capitala noastră ex-centrică și excentrică sau chiar pe un alt continent. Că e așa ne-au demonstrat-o oaspeții de vinerea și sâmbăta trecută, nume grele ale culturii române.
Cel mai important producător de vin premium din podgoria Miniș-Măderat a umplut până la refuz odăile bunicii în cadrul unei degustări memorabile. Membrii clubului au putut să încerce nu mai puțin de nouă vinuri, iar serata s-a transformat pe alocuri într-o inedită conferință al cărei susținător a fost răsplătit cu aplauze.
Există câteva mari evenimente care nu se succed decât o dată la patru ani, cum ar fi olimpiadele și campionatele mondiale de fotbal. Și tot o dată la patru ani, cei care au norocul (sau ghinionul) de a se fi născut în ani divizibili cu patru pot să-și serbeze ziua de naștere. Și atunci, dată fiind toată această febrilă așteptare, de ce nu am organiza din când în când, o dată la patru ani, și o degustare de vinuri create în ani bisecți?
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Avem 362 vizitatori și nici un membru online