Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...
Spune-mi pe cine și ce alegi, ca să-ți spun cine ești… În ajunul primului tur al scrutinului prezide...
Din 2013 încoace, celebrăm în club una dintre cele mai populare sărbători mondiale. Doar că, pentru ...
Cine-l cunoaște pe Herbert Szasz știe fără îndoială că degustările organizate de el conțin toate ingredientele fericirii: se bea bine, se râde bine, se creează o stare de bine. Secretul constă în șarmul negociantului clujean, în calitatea licorilor de la Vinarte, în ambient și în anturaj. De ultimele două condimente ale acestui eveniment reușit ne-am ocupat noi, locatarii hedoniști ai dormitorului bunicii.
Dacă e mijloc de martie, noi, cei mai vechi degustători neautorizați, îl sărbătorim, inevitabil, pe Titi, primul membru cotizant înscris în club după fondarea acestuia. Globetrotter atât prin forța împrejurărilor, cât și prin vocație, amicul nostru s-a oprit, o seară, din periplul său, pentru a-și sărbători ziua, din nou, în clubul din care face parte de mai bine de 5 ani.
După maratonul de patru seri consecutive dedicate vinului românesc am constatat un lucru: majoritatea celor care au trecut, la un moment dat, pragul clubului nostru de vin se întorc, negreșit, indiferent dacă locuiesc în capitala noastră ex-centrică și excentrică sau chiar pe un alt continent. Că e așa ne-au demonstrat-o oaspeții de vinerea și sâmbăta trecută, nume grele ale culturii române.
Cel mai important producător de vin premium din podgoria Miniș-Măderat a umplut până la refuz odăile bunicii în cadrul unei degustări memorabile. Membrii clubului au putut să încerce nu mai puțin de nouă vinuri, iar serata s-a transformat pe alocuri într-o inedită conferință al cărei susținător a fost răsplătit cu aplauze.
Există câteva mari evenimente care nu se succed decât o dată la patru ani, cum ar fi olimpiadele și campionatele mondiale de fotbal. Și tot o dată la patru ani, cei care au norocul (sau ghinionul) de a se fi născut în ani divizibili cu patru pot să-și serbeze ziua de naștere. Și atunci, dată fiind toată această febrilă așteptare, de ce nu am organiza din când în când, o dată la patru ani, și o degustare de vinuri create în ani bisecți?
Cronica aceasta se scrie la cinci ani de la întâmplarea din Gyula, la 17 ani de la cea din Florența, din nevoia cuvintelor de a da reprezentare unor amintiri intense, unor sensuri care așteptau să fie deslușite. Călătorim așadar într-o zi de august și poate că numai aparent o facem către un orășel maghiar de graniță.
Avem 624 vizitatori și nici un membru online