În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor ca...
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă deg...
Ne despărțim de anul oenologic 2025 cu un ultim eveniment oficiat de Vânătorul de Vinuri Herbert Sza...
După un reportaj la castel și după o seară cu primul Pinot Noir îmbuteliat al Cramei MaxiMarc, oenologul și prietenul nostru Emanuele Reolon ne-a mai pregătit o surpriză. Și pentru asta a trebuit să facem o mică excursie până la Sebiș, având ca punct final o hală de fabrică.
Niculina, de felul ei vajnică bunică, a ținut să dea, în dormitorullui Nagymama, un party prilejuit de recenta ei pensionare. Evenimentul s-a dovedit unic în felul său, grație anturajului alcătuit din mai mari sau mai mici degustători neautorizați, din dascăli, rude și prieteni, grație bucatelor senzaționale pregătite de chef Ja și grație vinurilor românești care le-au acompaniat.
Odăile bunicii s-au transformat, pentru a treia oară, în amfiteatru, iar degustătorii neautorizați au devenit, pentru o seară, cursanți. Meritul pentru această metamorfoză îl are unul dintre marii prieteni ai clubului, care, preț de câteva ore, a recitat poezii, a prezentat cărți și susținut o captivantă pledoarie pentru vin.
Pe dealurile Măderatului, mai aproape de sat decât de culmea pe care se află ruinele inconfundabile ale Cetății Șiria (Világos/ Hellburg), se construiește o nouă cramă de top, un proiect finanțat de Marius Țucudean, fost fotbalist și cunoscut investitor arădean. De numele noului podgorean se leagă, între altele, firma de mobilă Cotta International, baza sportivă Gemi Sport, dar și un hotel de cinci stele, cu 80 de camere, care se construiește în centrul Aradului. Totodată, Marius Țucudean este tatăl actualului fotbalist și internațional român George Țucudean, care joacă în prezent la Viitorul.
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Avem 656 vizitatori și nici un membru online