Articole filtrate după dată: Noiembrie 2017

Daniel Vighi, scriitor și dascăl bănățean, dar și bun prieten, și-a lansat noul roman în dormitorul bunicii. Evenimentul a fost cu atât mai special cu cât s-a petrecut înlăuntrul unui alt eveniment, o degustare de vinuri și vinarsuri marca Vincon.

Ziua 11, vineri, 17 noiembrie. Nu puteam irosi ultima zi a aventurii noastre europene ocolind Praga. Am traversat Germania în drum spre capitala cehă după ce i-am făcut rulotei o binemeritată baie, spălând-o de praful și zloata a 11 țări străbătute. Când am ajuns în sfârșit, era seară la Praga și Dan găsise două localuri de vizitat: BeerGeek și Cross Club.

Ziua 10, joi, 16 noiembrie. Contorul distanței străbătute a trecut de 6.000 de kilometri și noi o ținem, prin nordul ăsta fără-de-soare, tot către sud, în drum spre ultima țară scandinavă. De la Jönköping o luăm către Malmö, urmând să trecem apoi în Danemarca și să ajungem în Copenhaga. La marginea capitalei daneze, într-o mică cramă de care nu a auzit multă lume, ne așteaptă o doamnă cu cățel și câteva dintre cele mai nordice vii și vinuri ale lumii.

Ziua 9, miercuri, 15 noiembrie. Mic dejun à la chef Lars, plată de făcut la proprietar, aurora s-a risipit deja. Nu plecăm fără să vizităm atelierul de confecționat trofee de elan al lui Håkan Larsson. Omul e un maistor priceput, are zeci de perechi de coarne pe masa de lucru. Când sosim, își cheamă un prieten, care e traducător ad-hoc din suedeză în engleză și invers.

Ziua 8, marți, 14 noiembrie. Noaptea, termometrul a înregistrat minus 13 grade Celsius la Överkalix. Am dormit confortabil într-o cabană din lemn, așa cum sunt mai toate locuințele scandinave. Recepționerul nostru, cel care și locuiește într-una dintre casele ansamblului turistic, e un uriaș bonom pe nume Lars. Ne gătește un mic dejun frugal și-apoi pornim spre ferma de elani a lui Olla Rokka, situată la câțiva kilometri distanță.

Ziua 7, luni, 13 noiembrie. Botezat așa de navigatorul englez Richard Chancellor la 1553, Cape North/Nordkapp l-a avut ca prim turist, un veac mai târziu, pe preotul italian Francesco Negri care a descris locul ca fiind capătul lumii. O vizită din 1873 a regelui Oscar al II-lea al Suediei și Norvegiei a transformat Capul Nord într-o atracție turistică mondială.

Ziua 6, duminică, 12 noiembrie. Suntem în nordul extrem al Finlandei, în Lapland, adică în Laponia. E ținutul poporului Sami, care vorbește limba omonimă și trăiește în partea nordică a Norvegiei, Suediei, Finlandei și Rusiei. O zăpadă densă a acoperit rulota noastră și totul e alb și feeric de parcă sărbătorile de iarnă au venit mai devreme. După cina la grătar de aseară, simțim nevoia să ieșim în oraș sau ce-o fi localitatea asta cu case nu foarte apropiate care se numește Saariselkä.

Ziua 5, sâmbătă, 11 noiembrie. E bine să-i dedici o zi din an lui Moș Crăciun. Noi am făcut-o nu de sărbătoarea aceea minunată în care toți așteaptă să scoboare pe horn bunicul ăla cu barbă impecabilă și tolbă plină, care a călătorit mii de kilometri într-o sanie trasă de reni pentru a aduce daruri copiilor din noi. Ci am ales o zi de noiembrie, și am făcut-o la propriu, petrecând o zi de sâmbătă în satul unde locuiește Moșul, dar și alături de el, pe băncuțele unde șed de obicei copii ceva mai mici, deși nu neapărat mai năstrușnici decât noi.

Ziua 4, vineri, 10 noiembrie. Casa noastră pe roți a înnoptat la o sută de kilometri distanță de Helsinki, pe drumul care duce la Rovaniemi, orașul din apropierea Cercului Polar de Nord lângă care se află Satul lui Moș Crăciun de la Napapiiri. Suntem pe cale, bifăm kilometrul 3.000 prin păduri nesfârșite, pe lângă lacuri întunecate. Cabane și case din lemn vopsite în culori închise sunt presărate de-a lungul drumului, altminteri excelent întreținut.

Ziua 3, joi, 9 noiembrie. Dis-de-dimineață o luăm către Letonia, nu e o schimbare semnificativă de peisaj. Nu știm dacă vom trece și prin Riga, capitala țării, fiindcă timpul e scurt, distanțele mari și avem întâlnire la Tallinn, în Estonia, cu custodele unui muzeu care este și al Vinului. Ne dăm seama că nu mai putem opri și la Riga, apoi drumul urmează țărmul cu conifere și nisipuri al Balticii, e timp pentru o ședință foto, la Salacgriva. Dan ne pune pălăriile steampunk pentru care nutrește o anume obsesie creativă și ne prostim frumos, în salturi parkour la malul mării. Cineva a scris înaintea noastră pe nisip Tallinn 2017, un lup și-a scris și el urma în pădurea de pini, bate un vânt tăios care ne amintește c-am luat în piept drumurile Nordului.