Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...
Spune-mi pe cine și ce alegi, ca să-ți spun cine ești… În ajunul primului tur al scrutinului prezide...
Din 2013 încoace, celebrăm în club una dintre cele mai populare sărbători mondiale. Doar că, pentru ...
Așezați-vă liniștiți la locurile voastre, că articolul de față n-are nicio legătură cu politica, deși, de data asta, chiar îmi pare rău să scriu asta. Pentru câteva ore, am avut șansa să adulmecăm atmosfera anului douăzeci-douăzeci - vorba unei pierdute în spațiu, care, dacă n-ar fi existat, ar fi făcut furori ca personaj științifico-fantasmagoric.
Prima degustare a anului a fost una specială, cu câteva dintre vinurile care locuiesc în vinoteca unui oarecare domn care își spune Pivnicer. Am putut regăsi pe rând gustul anilor 2015, 2014, 2013, 2012 și 2010, iar ca desert ne-am delectat cu o bellissimă și dulce Cadarissimă.
Ultima aventură externă a clubului nostru de degustători absolut neautorizați, în anul ce tocmai s-a încheiat, s-a petrecut în Oslavia, un sat italian cu 150 de suflete. Situat la granița cu Slovenia, Oslavia aparține de Gorizia și face parte din regiunea viticolă Collio.
Una dintre cele mai interesante degustări în deplasare la care am avut privilegiul să fim părtași în anul ce a trecut a fost cea din Slovenia. O degustare pe care, iată, o prezentăm după ce 2018 tocmai s-a încheiat și e vremea bilanțurilor, a aducerilor aminte și, de ce nu - deși noul an abia a început -, a unor noi proiecte de degustare.
Cronica aceasta se scrie la cinci ani de la întâmplarea din Gyula, la 17 ani de la cea din Florența, din nevoia cuvintelor de a da reprezentare unor amintiri intense, unor sensuri care așteptau să fie deslușite. Călătorim așadar într-o zi de august și poate că numai aparent o facem către un orășel maghiar de graniță.
Avem 682 vizitatori și nici un membru online