Vechiul nostru amic Laurențiu Teleabă, vrednic promotor al mărcii Avincis, a susținut o nouă degusta...
În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor ca...
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă deg...
Prin decret al guvernului CDViN, clubul nostru a intrat în stare de oeno-urgență. Avem nevoie cu toții să ne reîntâlnim, să degustăm, să povestim, să reînnodăm firul normalității. În ultimul weekend, am ocupat curtea bunicii, „strâns uniți” în jurul lui Manu Reolon și al vinurilor pe care le elaborează la Crama MaxiMarc.
După o prea îndelungată așteptare, dormitorul și curtea bunicii s-au umplut din nou de prieteni și de vinuri de pretutindeni. Chiar dacă distanțarea socială s-a măsurat în metri, cea afectivă nu a existat în nici un fel. Cât despre vinuri, bunul amic Herbert ne-a plimbat pe mai multe continente, prin mai multe crame și filosofii de vinificație, desființând cu un simplu zâmbet și cu multe licori sofisticate coșmarul ultimelor trei luni.
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Avem 736 vizitatori și nici un membru online