Afişez elemetele după tag: Oprisor

Într-o seară de vineri, dormitorul bunicii s-a umplut de scriitori, ziarişti şi artişti plastici, de oameni de cultură de tot felul, ba şi de copii cu ochii la autografele de pe pereţi. Pricina, pretextul nu a fost altul decât acela al unei întâlniri între mai vechi sau mai noi prieteni, în jurul unui pahar de vin şi al unei anume nostalgii culturale. De data aceasta, timişorenii au fost mai numeroşi decât arădenii, iar neiniţiaţii în ale vinului mai mulţi decât connaiseurii neautorizaţi, dar cui să-i mai pese de asemenea amănunte...

Am aflat zilele trecute că, între atâtea alte destinaţii posibile, un club de vin este bun şi pentru a-ţi sărbători ziua de naştere. M-am trezit cu un tort cât toate zilele, pe care puteam naviga dulce pe marele ocean al internetului. Mă simt norocos, mă simt Lucky când mă gândesc la toate acestea, chiar dacă oamenilor serioşi de pe întreg cuprinsul ţării şi al lumii li se pare nedemn să scrii pe un blog în numele unui motan maidanez, şi mai mult decât atât, să-ţi faci vinotecă şi asociaţie de degustători neautorizaţi, ba şi un club de vin care să aibă ca imagine reprezentativă o mâţă alb-negru ce se zgâieşte la camerele reporterilor cu un anume şarm de fotomodel. Ca să nu mai spun de pomenitul eveniment, când fiinţele cele mai apropiate mie s-au gândit să-mi pregătească un tort cu chipul aceluiaşi motan pe el.