În fiecare an, a doua zi de Rusalii, la Drăgășani, pe strada Valea Viilor, la numărul 1, veţi găsi crama Avincis în sărbătoare. Este aniversarea cramei, și în același timp o dată care trebuie rezervată în calendarul oenologic ca un reper aparte al unui pasionat al vinurilor selecte, într-o companie plină de rafinament.
După un picnic cu muzică populara oltenească și invitați de seamă care au petrecut în compania vinurilor Avincis şi a gazdelor până târziu, adoua zi, Vila Dobrușa, înconjurată de o panoramă splendidă, se trezește încet.
Să realizezi un interviu cu marchizul Piero Antinori e mai dificil decât pare la prima vedere. Dar asta nu din pricina nobilului personaj, impecabil din toate punctele de vedere, ci din cauze exterioare, imposibil de gestionat eficient.
Prima tentativă s-a soldat cu un eşec în ianuarie, când, din cauza unei furtuni de zăpadă, întâlnirea cu faimosul florentin nu s-a mai produs, deşi, plecat de la Timişoara spre Bucureşti, ajunsesem deja la Roşiorii de Vede. Paradoxal, a fost nevoie să călătoresc la Budapesta, cu toată trupa vesticilor, în martie, pentru a-l cunoaşte, la VinCE, pe oenologul italian stabilit în România Fiorenzo Rista, partener la Vitis Metamorfosis.
Un nou eveniment oenologic de marcă, în sala de degustare a Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi. Soţii Valeriu şi Cristiana Irinel Stoica s-au prezentat în faţa arădenilor pasionaţi de oenologie împreună cu câteva dintre vinurile de top marca Avincis pe care le produc.
Degustarea a fost una specială atât datorită vinurilor servite, cât şi datorită pledoariilor susţinute de soţii Stoica. Auditoriul – format din magistraţi, ziarişti, medici, arhitecţi, regizori, manageri, economişti şi preoţi – a fost preponderent format din cunoscători de vin arădeni, cărora li s-au adăugat câţiva cărăşeni şi timişoreni.
Organizăm degustări de vin în dormitorul bunicii. Barul se află pe locul în care altădată se găseau paturile şi dulapurile deportate cu tot cu bunici în Bărăgan, fotoliile şi oglinzile lui Nagymama, noptierele cu nasturi şi ochelari de pe vremea ultimului imperiu.
În cel mai ascuns cotlon al casei noastre aproape centenare, acolo unde altădată erau păianjeni şi igrasie, ţevi contorsionate şi lemne putrezite, am amenajat din senin o vinotecă.
Un pic mai târziu am umplut arcadele tainiţei cu vinuri de top şi internetul cu blogurile şi site-urile noastre de nişă. Apoi am născocit un nou concept publicitar, flashtasting, şi am transformat odăile bunicilor în wine club exclusivist.
Unul dintre marile regrete pe care le încearcă un iubitor de vin decurge din constatarea că lumea oenologică, aidoma fotbalului, şi-a pierdut de mult inocenţa. Poate că totul are legătură cu globalizarea, poate că această cădere în păcatul mercantil vine din actuala criză ori poate că ţine pur şi simplu de duplicitara natură umană. De la cel mai cunoscut critic de vin mondial, cel care stabileşte cotele de piaţă ale marilor producători şi marilor vinuri, şi până la ultimul, obscur, exeget balcanic, aproape toţi par a urmări un interes cu una sau mai multe cifre atunci când se apucă să scrie despre parfumul de coloniale al licorii de struguri.