Dacă nu vă plac fumul şi zgomotul, bodegile cu miros de mâncare şi scaune soioase, cluburile pline de vulgaritate, poate că o seară în preajma vinurilor poate fi cel mai grozav dar pe care vi-l puteţi oferi celor dragi şi vouă înşivă. Pentru cei care simt această nevoie, pentru cei pasionaţi autentic şi pentru cei care văd în vin un bun cultural, şi vorbesc aici de membrii şi prietenii reali şi virtuali ai CDViN, noi am început anul în forţă, graţie interesului a trei producători care au ţinut să-şi prezinte vinurile în Vestik club: Vinarte, Oprişor şi Castel Vinum. Cele trei crame se numără printre cei mai activi parteneri ai noştri, şi asta este evident atât pe site-urile şi blogurile noastre, cât şi în cererea de vinuri aparţinând acestor branduri.
Cu vinurile ultimului producător enumerat mai sus, care poartă marca Villa Vinèa, ne-am reîntâlnit într-o seară de joi prin intermediul lui Marcel Farcaş, omul-orchestră al cramei. Practic, pentru noi, şi poate pentru întreaga lume a vinului românesc, acest brand de pe Târnava Mică a apărut brusc şi parcă de niciunde pe la mijlocul anului trecut, cucerind cunoscătorii cu licorile sale care respectă un înalt standard de calitate. Deşi necunoscute, vinurile albe Villa Vinèa şi-au găsit fani între vestici încă de la prima degustare, organizată la Arad în vara anului trecut. După ce am vizitat crama şi am participat la marea sa inaugurare din toamnă, am înţeles care e secretul succesului lor: un patron tirolez, un terroir generos, o investiţie cu şase cifre, un oenolog italian de top şi o interfaţă profesională cu mediul românesc în persoana lui Marcel Farcaş. Aşa se face că tot în toamnă ne-am întâlnit pentru a treia oară în dormitorul bunicii, cu vinurile roşii din portofoliul Castel Vinum. Şi pentru că nu era de ajuns, acum, în februarie am bifat şi o patra acţiune, oferindu-le prietenilor din club şase vinuri Villa Vinèa: Vinèa Alb, Sauvignon Blanc Selection, Diamant (Fetească Regală, Kerner, Riesling de Rin), Pinot Noir Premium, Fetească Neagră Selection, Rubin (Zweigelt, Fetească Neagră, Merlot), toate din 2011.
Întâlnirea de joi seară nu fost una de excepţie numai din cauza vinului, ci şi fiindcă am avut parte de un anturaj deosebit. Între invitaţi s-a numărat şi nenea Ionel, decanul de vârstă al degustătorilor neautorizaţi din Arad, ale cărui amintiri despre lumea de ieri şi cea de alaltăieri ne-au fermecat pe toţi. Între altele, prietenul nostru nonagenar ne-a purtat prin epoca interbelică şi prin perioada de studenţie la medicină în care l-a avut ca asistent pe doctorul George Emil Palade, viitor laureat al premiului Nobel. Am aflat tot felul de întâmplări şi întâlniri trăite în urmă cu şaptezeci de ani, de culise legate de industriaşul Malaxa şi de marele medic român, de plecarea lor în America şi de turnătorul boier Bălăceanu Stolnici, şi el cândva asistent la aceeaşi facultate de medicină. În plus, nenea Ionel şi-a amintit şi de unul din guvernele Tătărăscu şi de un Constantin Brâncuşi cioplindu-şi operele în Tg. Jiu. "Dacă luam măcar o aşchie de acolo", regretă el acum...
În rest, toate au decurs în mod obişnuit: Marcel a avut grijă ca nimănui să nu-i lipsească vinul din pahar, Dan şi Mihai s-au îngrijit de tombola cu dopuri la frapieră iar Silviu a fost confundat în mod adorabil cu Pivnicerul, cu care totuşi nu se identifică la modul absolut, deşi la rându-i şi el este un pivnicer sui-generis. Cu toţii am vorbit despre literatură, despre bloguri, despre poezia din pahar numită vin.
Cât despre licorile concrete degustate într-o seară de început de februarie, pentru mine ele reprezintă gustul, parfumul, culoarea şi limpiditatea Ardealului, mica patrie multilingvă în care trăiesc înlăuntrul patriei mai mari numite România. Sunt minerale, sunt acide, sunt oneste, sunt de caracter. Şi ca să fiu subiectiv până la capăt, în seara cu pricina mie mi-au plăcut mai mult Vinèa Alb, în fapt un Kerner nemţesc care văd că se simte foarte bine în Transilvania, şi Rubin, vinul superpremium, cosmopolit, al cramei Castel Vinum. În anturajul clubului, succes au avut însă mai ales Feteasca Neagră, Sauvignon Blanc-ul şi Pinot Noir-ul.
Aşadar, patru degustări în şapte luni! Acum, producătorul de pe Târnava Mică a ajuns să culeagă roadele muncii sale, fiindcă vinurile Villa Vinèa, graţie publicităţii şi numeroaselor evenimente organizate în dormitorul bunicii, se comandă cu baxurile în clubul Vestik, fiind printre cele mai căutate şi apreciate din portofoliul nostru. În ce ne priveşte, am minţi dacă am spune că nu ne dorim o nouă şi cât mai grabnică întâlnire în grup cu aceste vinuri. Acasă ori în deplasare...