Joi 9 Decembrie 2021

Un party de familie cu Casa de Vinuri Cotnari, Liliac și câteva surprize

Acuși se fac doi ani de când am călătorit ultima oară la Cotnari. Lumea nu era încă îngrozită de spe...

La o băută selectă cu Herbert și companionii

Pentru întâia oară în toți acești ani de când organizăm întâlniri între prietenii vinului în odăile ...

Aniversare cu gust dulce-amar, la despărțirea de Manu

Au trecut zece ani de când îl cunosc pe Manu Reolon și vreo cinci de când ne-am întâlnit pe dealuril...

  • Un party de familie cu Casa de Vinuri Cotnari, Liliac și câteva surprize

  • La o băută selectă cu Herbert și companionii

  • Aniversare cu gust dulce-amar, la despărțirea de Manu

Sâmbătă, 02 Martie 2013 17:58

Câte ceva de drag, câte ceva de dulce, chiar de Mărţişor

Scris de
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Şaisprezece doamne, domnişoare şi domniţe, alături de cinci domni de tot felul, au avut plăcerea să petreacă o seară oenofilă în dormitorul bunicii chiar de Mărţişor. Iar eu am avut plăcerea să le pup pe toate de ziua lor şi să le dăruiesc câte o pisicuţă, câte un melc, câte un căţel, câte un ursuleţ ori câte o buburuză cu şnur alb roşu, de pus în piept.

Între invitate s-a numărat şi o frumoasă duduie din Portugalia, căreia întâmplarea şi numai întâmplarea a făcut să-i dăruiesc o buburuză-mărţişor, prilej să-mi spună că numele ei, Joaninha, chiar asta înseamnă în portugheză. Desigur, nu am pregătit numai mărţişoare pentru eveniment, ci şi nişte vinuri pe care le-am considerat de desert. Poate că vinurile însele au fost tot un soi de mărţişoare, fie şi numai dacă ne gândim la minusculul Dessert Ştirbey la sticlă de 375 ml, ultima creaţie a oenologului german de Drăgăşani Oliver Bauer. De fapt, am avut patru vinuri pregătite pentru această degustare de 1 Martie pe care le-am însoţit cu o delicioasă prăjitură elaborată de Pivniceră după o reţetă din Cartea regală de bucate a Principesei Margareta. Am început cu un Rosé 2012 Vinul Cavalerului de la SERVE, creat de oenologul Aurel Rotărescu, o mare şi plăcută surpriză din gama mai puţină scumpă a producătorului din Ceptura. Silviu a găsit pe dată că acesta va fi vinul verii ce urmează, de consum curent, pe o terasă, la frapieră. Nu am putut nicicum să-l contrazic, mai ales că mi se pare că acest rosé ar fi superior celui din gama Terra Romana. Are o culoare minunată şi trădează un echilibru perfect din însoţirea Cabernet Sauvignon-ului şi Feteştii Negre, provenite din terroir-uri diferite, Dobrogea şi Dealu Mare. În plus, un rosé poate fi servit în orice moment al mesei, în deschidere, la friptură şi chiar la final, ca desert. Preţ excelent, calitate superioară gamei, pariem pe acest rosé! I-a urmat în degustare un Muscat-Ottonel 2011 de la Avincis, creaţie a oenologului francez Ghislain Moritz, vinul pe care toată lumea l-a considerat cel mai potrivit companion al prăjiturii. Este bogat în buchet, aromat, feminin, splendid, însă foarte scurt în gust, foarte neutru, fără postgust, un dulce sublimat în sec cu toate parfumurile sale de viţă de la începutul lumii. De fapt, Muscatul cu pricina este o mai veche febleţe a Pivnicerului, a Pivnicerei şi a câtorva dudui din club care îl tot comandă de când au făcut cunoştinţă cu el cu prilejul degustării din primăvara anului trecut.
Am riscat un pic atunci când am ales ca al treilea vin servit să fie Gewürztraminerul Selection 2011 Villa Vinèa, elaborat de oenologul italian Celestino Lucin, ştiind bine că acest vin condimentat se potriveşte mai degrabă cu somon afumat, cu foie gras şi alte cele, nefiind tocmai un vin de desert. Aşa s-a şi dovedit, nu s-a simţit bine în compania prăjiturii cu arome de lămâie, asta însă nu ne-a împiedicat să-l degustăm cu cea mai mare plăcere, fiindcă şi acest vin îşi are iubitoarele lui în clubul Vestik de nişte luni încoace.
La urmă, am ales un vin de un rafinament aparte, o creaţie unică în România, lansată la ultimul GoodWine de oenologul Casei Ştirbey, Oliver Bauer. Dessert Ştirbey poartă vechea etichetă reloaded, are 9,5 % alcool/volum, este un vin dulce, de desert, un vin misterios, în ediţie limitată de 2.335 de sticle, despre care însuşi creatorul nu a ţinut să ne povestească mare lucru. În toamnă nu am apucat să scriu prea multe despre acest vin, m-am luat cu altele şi nu am ajuns să-mi manifest entuziasmul. O fac acum, că tot l-am re-degustat şi regăsit cu plăcere. Desigur, casta proletară a băutorilor de meserie care se revoltă de fiecare dată când are de-a face cu un vin scump, cu atât mai mult cu unul ca acesta, ar putea obiecta multe. Aşa cum ar putea obiecta şi genul acela de snobi care-şi zic connaisseurs şi care-ţi spun mereu, dându-şi părul pe spate, că ei nu beau decât vin roşu sec, că vinul dulce ba e de femei, ba e falsificat, ba nu face bine la ipohondrie. Lor le zic aici ceva de dulce şi-i trimit în supermarket-uri să-şi cumpere băuturi de trei la leu care să le asigure doza necesară de alcool în sânge. Prietenilor mei însă, pasionaţilor adevăraţi, acelora dispuşi să încerce toate licorile lui Bachus, şi mai ales pe cele scumpe, calitative, le recomand cu căldură Dessert Ştirbey! Este cadoul perfect pentru o fiinţă pe care o iubeşti şi căreia vrei să-i spui că e o dulce, într-un mod fin, elaborat, asemenea unui desert irezistibil. Asemenea unui Dessert Ştirbey...

 

Citit 3879 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 22:00
Publicitate

Pivnicer

Dorul de ducă pescăresc nu seamănă în felul său cu alte doruri. El te poate duce, cu toate riscurile vremurilor și ale pelegrinării, departe de bârlogul citadin, așa, vreo 900 de kilometri de drum și de mile marine, într-unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ. Că nu degeaba este Delta Dunării rezervație a biosferei și sit din patrimoniul UNESCO.

Caută

Publicitate