Imprimă această pagină
Marți, 02 Aprilie 2013 17:00

GoodWine 2013. La vie en rosé cu prietenii din Drăgăşani

Scris de
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Nu ştiu de ce, într-un mod inevitabil şi invariabil, ori poate în virtutea unor febleţi încă nemărturisite expres, degustările noastre la GoodWine încep la standul Asociaţiei Producătorilor din Drăgăşani. Un cârtitor şi un sceptic de serviciu care invidiază relaţia noastră cu prietenii de acolo ar putea spune însă că de vină pentru asta ar fi frumuseţea PR-ului de la Avincis, vinurile elaborate nemţeşte de la Ştirbey şi chefurile regăţene de la Via Sandu. Adevărul pur şi obiectiv este însă că Drăgăşanii reprezintă la timpul prezent unul dintre cele mai atrăgătoare, dacă nu cumva cel mai atrăgător spaţiu oenologic românesc.

Şi vorbesc aici de domeniul princiar renăscut din propria cenuşă la Crama Ştirbey, de proiectul arhitectural unic în România de la Crama Avincis, dar şi de mai modesta, însă atât de activa Vie Sandu, cu proprietarul său berbant, care face chefuri şi vinuri unice pe dealurile Drăgăşanilor cu vedere splendidă la Olt.

Din toate aceste motive merită să fac drumul până la Bucureşti de două ori pe an, alături de atâţia vestici cât se poate, pentru a mă reîntâlni cu Valeriu şi Irinel Stoica, cu Ileana şi Jakob Kripp, cu Angela Prado şi Ghislain Moritz, cu Oliver şi Raluca Bauer, cu Cornel şi Oana Sandu, dar şi cu fiecare din vinurile lor care au personalităţi la fel de puternice, la fel de unice ca şi proprietarii ori creatorii lor.

La această ediţie de GoodWine, am degustat noua Crâmpoşie de la Via Sandu, dar Rosé-ul nou cu culoare profundă şi Feteasca Regală, şi pot spune că cele două albe m-au cucerit, de vreme ce mi-am şi propus să le comand pentru anturajul Vestik. La Avincis am încercat noul Rosé, şi mai frumos decât primul, iar la Ştirbey m-am delectat cu un senzaţional spumant de  Crâmpoşie, dar şi cu un alt proaspăt rosé demn de amintit. În afară de asta, am făcut planuri legate de deplasările şi degustările viitoare, la care vor fi părtaşi împătimiţi din lumea largă care gravitează în jurul Clubului Vestik, dar am şi realizat o inedită şedinţă foto cu o frumoasă vizitatoare drăgăşană a standului cu pricina, care ne-a solicitat, cu un zâmbet irezistibil, serviciile fotografice.
Toate vinurile celor trei producători din Drăgăşani merită să fie însă degustate. Eu nu le mai pomenesc aici, de vreme ce le-am tot destupat ori băut pe la festivaluri bucureştene sau budapestane ori în cadrul unor evenimente organizate în dormitorul bunicii. Şi mai ales la ele acasă, în locul în care ne întoarcem de fiecare dată cu plăcere, să privim via şi Oltul, să savurăm clipa alături de creatorii vinului, să hrănim câinele Isă cu resturile unor ospeţe de talie interbelică, să spunem Cellar Tales pentru cei mai puţin norocoşi decât noi. Şi poate nu v-aţi dat seama încă, şi poate nu aţi avut răbdare să daţi clic pe cuvintele colorate, pe link-urile noastre cele de toate postările, însă fiecare afirmaţie de aici are acoperire în realitate, în reportaj, în amintire.

 

Citit 5204 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 22:03