Potrivit recomandărilor oenologului, am avut grijă să decantăm vinul din cele trei magnum-uri de 1,5 litri în şase decantoare, cu aproximativ două ore înaintea servirii. M-am bucurat în singurătatea clubului de parfumul fiecărui vin. Al Smereniei, cupaj din 2010 de Shiraz, Pinot Noir şi Dornfelder în care nasurile profesioniste au identificat mirosuri de zmeură, vişine, cirese amare, scorţişoară, cuişoare, vanilie, cacao şi cafea. Al lui Passarowitz 1718, cupaj din 2009 de Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Pinot Noir şi Dornfelder din sticla mea favorită cu covor oltenesc şi soldăţel habsburgic, cu arome de cireşe şi coacăze negre, de vişine, afine, ciocolată neagră, cacao şi vanilie, potrivit exegeţilor avizaţi. Al Cutiei Paleologu, din sticla cu omuleţi, cupaj din 2008 de Fetească Neagră, Shiraz, Cabernet Sauvignon şi Dornfelder în care specialiştii au identificat arome de afine, condimente, prune uscate şi ciocolată neagră.
Am putut observa, ca neautorizat pasional ce sunt, că în decantoare parfumul Smereniei a devenit cu orele mai puţin persistent, estompându-se uşor, că Passarowitz a continuat să ofere nasului o mulţime de plăceri amestecate pe măsura trecerii timpului, că după câteva ceasuri cel mai seducător parfum a rămas cel al Cutiei Paleologu. Şi în afara plăcerii olfactive, m-am dedat la compoziţii foto cu sticlele goale reflectându-mi chipul şi lumina apusului ori cu iedera ca o vie de la fereastra clubului.
Borisul de serviciu, directorul de vânzări din partea asta de ţară care până acum a organizat cele mai multe degustări în şi pentru  Vestik club, a mai adus şi un vin de socializare, Zinfandelul 2012 vinificat în alb, cu care i-am întâmpinat pe primii veniţi. Am însoţit degustarea cu platouri de brânzeturi de maturate de la Lactitalia, cu pâine, boabe de struguri şi miez de nucă iar Boris a susţinut una dintre cele inspirate prezentări de până acum, într-un stil direct, nepretenţios, pe placul majorităţii invitaţilor şi mai ales al invitatelor. Între aceştia, doi sunt din California, un loc în care Zinfandelul este cu atât mai cunoscut, în varianta normală, vinificat în roşu.
În seara cu pricina, carafele pentru debarasare nu şi-au avut rostul, vinurile superpremium din magnum-uri fiind sorbite până la ultima picătură. Iar un ochi mai atent a putut distinge, în oglinda când roşu-violacee, când rubinie a vinurilor din pahar, chipurile mulţumite ale star-urilor care locuiesc, alături de autografele proprii, în ramele de pe pereţii clubului.