Înaintea degustării, toţi membrii familiei erau la locul lor: Rita lătra de zor, în mod absolut needucat, cu gândul la puiul umplut cu ficat dar şi la prăjitură, apetisanta Lemon Grizzly Cake. Lucky, în schimb, nu lătra şi nici măcar nu mieuna la nimeni, ci doar lenevea pe calorifer, cu burta şi coada lăbărţate într-o dulce şi pisicească abandonare. Noi am savurat totul, ca nişte vechi prieteni, ba am şi destupat nişte vinuri frumoase, polemizând asupra unor majore teme oenologice, politice şi istorice.
Într-un târziu a trebuit să ne rupem din acest cadru domestic şi hedonist pentru a savura în public, alături de ceilalţi vestici, câteva vinuri marca Prince Ştirbey. În cadrul uşii care despărţea cândva dormitorul de sufrageria bunicii, Oliver şi Raluca ne-au povestit tot-tot-tot despre vie şi vin, despre cules şi baricare, despre decantarea drojdiei din spumant. Am aflat astfel că mistreţii, chiar dacă mari amatori de ciorchini din via princiară de la Drăgăşani, pot fi şi nişte buni prieteni în măsura în care stabilesc data exactă a coacerii strugurilor. A fost iarăşi o întâlnire interactivă, caldă, lipsită de ifose şi protocol, cu prieteni veniţi de la Timişoara şi chiar de peste ocean, alături de care Raluca şi Oliver au stat la masă pe rând, povestind şi rememorând mari vinuri şi mari călătorii la Drăgăşani.
Cei doi au adus cu ei cinci vinuri ale Casei Ştirbey. Au servit pe rând de la frapiere spumantul de Crâmpoşie, Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010, la urmă fiind programată, ca desert, Tămâioasa Românească dulce 2012. Vinurile roşii au fost Negru de Drăgăşani 2010 şi Merlot Rezerva 2009 care poartă pe etichetă Crucea de Malta. În seara cu pricina eu m-am îndrăgostit de Vitis Vetus, am servit împreună cu Raluca spumant după vin roşu şi mi-am pus în gând să încerc Merlot-ul peste zece ani, convins fiind de fantasticul său potenţial de învechire.
Dacă dormitorul bunicii e o scenă şi dacă vinurile de la Ştirbey au fost actorii, iar Raluca şi Oliver regizorii, putem spune că spectacolul din urmă cu câteva zile a fost unul dintre cele mai reuşite, încheind o stagiune încărcată şi plină de împliniri. Chiar dacă publicul s-a cam schimbat, în funcţie de afinităţi, de soartă ori de capricii, spectacolul continuă, iar spectatorii rămaşi sunt şi cei care înţeleg piesa, sunt cei mai interactivi, gata să dea o mână de ajutor celor care pregătesc în culise bucuriile nemercantile ale fiecărei degustări.
Se mai cuvine să laud şi un anume scenograf, "doamna artist plastic" - după cum îi spunea cineva - care a asigurat decorurile de sezon. Adriana ne-a lipsit la Ştirbey, după cum câteva detalii ale creaţiilor ei cu lumini în sticle, cu brad şi cunună de dopuri au lipsit din precedenta postare dintr-o scăpare de fotograf obosit de alte cele. Le redau acum într-un link colorat, pentru a completa cronica ultimului spectacol pe 2013 în Vestik Club.
