Luni 17 Februarie 2025

O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

Ultima mare călătorire a degustătorilor rătăcitori care suntem s-a petrecut în mai 2024, timp de 12 ...

De nouă ori Davino!

Davino recidivează cu o degustare de excepție în odăile bunicii. Cristian Casapu, coproprietar și ac...

O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...

  • O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

  • De nouă ori Davino!

  • O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Miercuri, 22 Ianuarie 2014 20:49

O degustare-lecţie în orb cu vinuri şi prieteni ungureşti la Tulipán

Scris de
Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

Cred că nu greşesc prea tare dacă spun că prietenul Andrei Schmak este unul dintre cei mai buni cunoscători de vin pe care i-am întâlnit prin părţile astea de ţară. Aproape nelipsit de la degustările Vestik, Andrei a deschis de puţin timp o mică sală de degustare în buricul Aradului, împărţind spaţiul cu cunoscuta librărie Tulipán a comunităţii maghiare. Într-o seară ploioasă de ianuarie m-a invitat acolo, alături de doamna Pivniceră şi de alţi doi cunoscuţi pasionaţi din anturajul Vestik, la un blind de vinuri ungureşti.

A fost un eveniment cât se poate instructiv, care ne-a făcut pe toţi să ne reevaluăm părerea despre capacităţile fiecăruia de a recunoaşte un soi de vin. Pentru mine a fost cu atât mai dificil cu cât o bună parte din soiurile prezentate nu le mai băusem vreodată ori, dacă o făcusem, am făcut-o prea rar pentru a păstra vreo amintire olfactivă ori gustativă. Căci Andrei, în marea lui mărinimie de connaisseur, a pregătit 11 vinuri în spatele barului şi le-a servit în pahare negre de tot, încât oricât ai fi vrut să trişezi, nu puteai recunoaşte culoarea vinului. Trei vinuri au fost îmbuteliate cu screw cap, cel mai vechi era din 2006 iar câteva din recolta curentă. Ca încercarea să fie şi mai dificilă, pe lângă rosé-uri s-a servit şi un Siller, care tehnologic desemnează ceva între vin rosé şi vin roşu, un fel de mai mult ca rosé-ul, care a şezut pe boabe ceva mai mult, câteva zile, având culoare mai închisă.
Ei bine, aflaţi că este groaznic de greu să recunoşti culoarea unui vin atunci când nu ai drept indicii decât ceea ce miroşi ori guşti din pahar. Suntem cu toţii în primul rând nişte fiinţe vizuale, înregistrăm şi memorăm mai totul pornind de la culori şi imagini. Aşa se face că am reuşit să încurc uneori rosé-ul cu roşul ba chiar şi vinul alb cu cel roşu. Există vinuri albe atât de complexe, de dense, de corpolente, cu postgust amplu, persistent, încât te poţi înşela în privinţa culorii lor. În ce mă priveşte, degustarea a fost o lecţie, îndemnându-mă să privesc cu umilinţă şi modestie lumea vinului şi să continui să învăţ şi să degust cât pot de mult, pentru a căpăta acea experienţă care se apropie de adevărata cunoaştere.
Lista completă a vinurilor servite este următoarea: Mészáros Pál Szekszárdi Sauvignon Blanc 2013; Ludányi Pince 2013 Mátrai Excellent Rosé; Mád Tokaji Hárslevelű 2012; Mészáros Pál Szekszárdi Pinot Noir Rosé 2013; Demeter IQ 2006 Egri Fehér Cuvée; Tringa Szekszárd Rosé 2012; Somlói Hárslevelű 2008 Fekete Pince; Maurer Szerémi Pinot Noir; Liszkay Cabernet Sauvignon 2008; Gróf Buttler Egri Bikavér 2007; Gróf Buttler Merlot 2011.
Pe primul l-am nimerit în privinţa culorii, însă n-am ghicit soiul. De vină o fi fost şi atipicitatea şi calitatea sa scăzută. În plus mi s-a părut un vin destul de tare şi vechi. M-oi fi înşelat eu, însă oricum nu e OK ca un vin alb să obosească în halul ăsta la câteva luni de la îmbutelierea cu screw cap, devenind atât de venerabil în gust. Cred că al doilea vin, rosé-ul de la Ludányi, mi s-a părut alb. După acest rateu, am găsit de cuviinţă că al treilea e alb şi face parte din categoria vinurilor aromate, fiind asemănător Muscatului. Punct ochit, punct lovit. Cred că vinul următor, rosé-ul de Pinot Noir, mi s-a părut vin roşu, avea complexitate, un postgust prelung şi foarte frumos, dar nu cred că ghicisem măcar soiul. Un vin de calitate, singurul de remarcat dintre cele cu screw cap. Cred că şi cupajul alb următor de la Demeter m-a înşelat în privinţa culorii şi tot rateu am dat când a venit vorba de Siller. Aproape toţi ne-am înşelat în cazul atipicului Somlói alb, un soi crescut pe un terroir restrâns, cu sol vulcanic. Două Somlói mai băusem cândva tot graţie lui Andrei şi a aripii maghiare din club, nu am nici o scuză! Parcă pe următorul l-am ghicit drept roşu, însă nu am desluşit şi soiul. Era un Pinot Noir tânăr, parcă 2011, cu screw cap, care suferea de îmbătrânire galopantă, după cum am putut constata şi după maroniul deschis care putea fi văzut în paharul transparent. Urăsc screw cap-ul!
Mi-am dat seama că e mai uşor să confunzi albul cu roşul decât roşul cu alb, există o expresivitate în vinul roşu pe care o poţi descifra mai uşor. Aşa s-a întâmplat cu Cabernet Sauvignon-ul următor, de la Liskay, pe care cel mai bine şi uşor l-a dibuit Pivnicera. Poate că mie mi-a fost un pic mai greu, din cauză că vinul fusese baricat în butoaie noi şi avea mai degrabă gust de lem sau de chips decât de Cabernet. În următorul, în cuvée-ul Egri Bikavér de la Gróf Buttler eu am recunoscut Cabernet Sauvignon-ul, iar Pivnicera - Cabernet Franc-ul. Acest vin este unul superb, am şi cumpărat câteva sticle şi vreau să-l recomand entuziast oricărui pasionat care vrea să deguste Ungaria prin cele mai bune vinuri ale sale. Un alt vin mare, al cărui nume mi l-am spus în gând însă nu am avut curajul să-l rostesc, a fost tot de la Gróf Buttler, un Merlot... demidulce, cu 15% volum alcoolic, dar echilibrat, cu alcoolul bine integrat, spre meritul şi mândria oenologului.
La urmă, când nu mai rămăsesem decât trei, Andrei a scos nişte pălinci şi ne-a tentat cu ele. E vorba de un producător nou din Sfântu Gheorghe care a reuşit la primul concurs internaţional să surclaseze mult mai experimentaţii participanţi din Ungaria, Germania şi Austria. De la Potio Nobilis am degustat pălincă de zmeură şi un cuvée de prune şi zmeură. Amândouă sunt excepţionale! Cea de-a doua, din care am şi comandat o sticlă, are o aromă atât de frumoasă în discreţia ei încât ai senzaţia că deguşti un fruct nou, de care nu a auzit nimeni şi pe care nimeni nu l-a botezat încă.
Köszönöm szépen, Andrei, pentru vinuri, pălinci şi lecţia de degustare!

 

Citit 4348 ori Ultima modificare Vineri, 03 Iulie 2020 13:25
Publicitate

Pivnicer

E 9 mai 2024, prima noastră zi la Faro. Câtă eliberare! Cronicarul a fost mai puțin harnic decât călătorul în prima sa zi în Portugalia. Epuizat după o zi plină, solară în capitala provinciei Algarve, singurele sale cuvinte scrise în jurnal fură: „Faro, pastel (de nata), wine bar, berzele bisericoase, restaurant, centru, cina acasă cu cocos, papaya, șuncă, salamuri și foarte buna brânză locală, vinuri de top”.

Caută

Publicitate