M-am întors cu 22 de ani în urmă din pricina ultimei degustări din Clubul Vestik şi mi-am dat seama că exact atât a trebuit să treacă pentru noi, 22 de ani, ca să obţinem ceea ce amicii cehi reuşiseră în doi ani şi un pic. În 2,2 ani - întoarcerea la normalitate. Şi călătoria asta în timp mi-a fost pricinuită de faptul că, la noua degustare cu vinuri de la Oprişor, a doua pe anul 2014 organizată în dormitorul bunicii, unele dintre mămicile invitate şi-au luat copiii cu ele înlăuntrul bucuriei de a degusta câteva dintre cele mai bune vinuri româneşti şi de a relaţiona cu câţiva dintre cei mai frumoşi oameni de prin părţile noastre. Ei, copiii, au desenat animăluţe, stegozauri şi viţe-de-vie, în timp ce beau din paharele de degustare un suc de portocale roşii de Sicilia; ele, mămicile, au degustat Sauvignon Blanc Caloian 2013, Rusalcă Albă 2013, Merlot Caloian 2013, Cabernet Sauvignon Caloian 2013, Drăgaică Roşie 2013 de la Crama Oprişor. De toţi om fi fost vreo treizeci în clubul de acasă, treizeci de prieteni din Arad şi Timişoara, ba chiar şi un amic italian de pe malul Mureşului. Borisul inconfundabil al Cramei Oprişor, cel mai activ, un fel de activist al vinului, dintre prezentatorii de vin în Vestik Club, el însuşi tătic de fetiţă unică, minunată, a susţinut o expunere simpatică a noutăţilor oenologice propuse de producătorul germano-mehedinţean.
Ne-am regăsit cu acest prilej alături de vechi prieteni, dar poate că am încropit şi noi prietenii, alături de comunităţile culturale şi manageriale reprezentate la fiecare masă din odăile de altădată ale bunicii. Eu am degustat cu plăcere atmosfera, am pariat pe Cabernet Sauvignon-ul de la Oprişor pentru anii care stau să vină şi am fotografiat cu plăcere copiii şi vinurile, amintindu-mi de ceea ce spunea unul dintre scriitorii mei preferaţi, William Faulkner, anume că nu te poţi baza decât pe femei şi copii în momentele esenţiale.