Ca să nu mai pomenesc că autostrada Timişoara- Arad este legată în mod unic, pentru totdeauna, de o anume sticlă premiată de Solo Quinta cu care am inaugurat-o, printr-un flashtasting bine ţintit, cu mult înaintea premierului B(ond)oc şi a altor autorităţi mai puţin iuţi de picior. Şi că am dus cu noi în Toscana, acolo, prin preajma cramei de o sută de milioane de euro a marchizului Antinori, o Fetească Neagră din gama Selene pe care am şi declarat-o, după o degustare ad-hoc de vinuri româneşti şi italiene, regina serii.
Îmi place să merg din când în când la Recaş, să pozez fluturi pe struguri, să particip la festinuri oenogastronomice, să conversez şi să beau cu Mr. Cox, să mă strecor printre pădurea de cisterne mirosind a toate soiurile  de vin ale lumii, prin tehnologia aceea cu parfum de Cabernet Sauvignon, de Shiraz şi de Fetească Neagră. Şi-mi plac spumantele şi Chardonnay-ul casei, din toate gamele, şi mai ales Sauvignonul Blanc care acolo parcă se simte cel mai bine. Şi Cuvée Uberlandul acela care se tot termină când ţi-e lumea mai dragă.
Din pricini mărunte, de-acum uitate, care nu au ţinut nicidecum de noi, care suntem de felul nostru nişte pofticioşi şi iubitori ai mărcii Cramele Recaş, vinurile celui mai important brand bănăţean au pătruns abia acum în dormitorul bunicii. Şi nu au făcut-o oricum, ci prin grija, priceperea şi pasiunea lui Stelian Ştefan, cel care până mai ieri a avut în portofoliu imaginea şi povestea marilor vinuri de la Vinarte. Noi ne bucurăm de fiecare dată când ne trece pragul un prieten, fiindcă asta şi suntem, un club de prieteni care se adună la noi acasă, în odăile atemporale ale bunicii. Stelian s-a întrecut pe sine din nou, prin alegerea vinurilor - Sole spumant alb, Brut 2013; Sole Chardonnay 2013; Sole Rozé 2013; La Putere Merlot 2012; Selene Fetească Neagră 2012 - şi prin ţinuta prezentării şi a prezenţei scenice. Noul somelier de top de la Recaş a avut grijă să descrie amănunţit şi inspirat fiecare licoare din pahar, oferind şi indicii în privinţa asortării vinurilor cu meniul gastronomic.
Cât despre vin, am găsit de cuviinţă să-mi comand pentru plăcerea proprie (şi pentru început) un bax de spumant Sole, şampania noastră bănăţeană cu preţ accesibil şi calitate de top. Şi-n zilele ulterioare degustării, am deschis, tot pentru plăcerea proprie, şi un Chardonnay mai liniştit din gama Sole, gândindu-mă să mă aprovizionez cu el pentru vară. Feteasca Neagră, Selenară, o voi lăsa pentru serile mai puţin calde, pentru a o împărtăşi cu cei mai buni prieteni, dat fiind că tot îmi aduce aminte de... Toscana. Acestea au fost şi vinurile mele preferate din seara de joi, în care Stelian a ţinut pentru noi un adevărat curs depre vinurile de Recaş.
Abia aşteptăm o degustare viitoare, care să completeze gama impresionantă a acestui producător şi care să ne ofere şi plăcerea degustării Sauvignon Blanc-urilor, a lui Solo Quinta şi a Cuvée-ului Uberland. Şi dacă aşteptarea ni se va părea prea lungă, ne gândim să dăm noi o fugă până la Recaş, în zece-douăzeci de împătimiţi, aşa cum obişnuim s-o facem când vine vorba de producătorii şi prietenii din Drăgăşani. Şi ne vom duce pe autostrada aia simpatică unde obişnuim să rostim în cor, de fiecare dată când trecem peste o anumită linie din preajma pasarelei Cruceni, "Flash-tas-ting!".