Florin Dănoaie, proprietarul cramei, şi directorul de vânzări Bogdan Moga au adus cu ei, direct de la cisternă, Dry Muscatul 2013, Traminerul 2013, Sauvignon Blanc-ul 2013 şi cupajul Sauvignon Blanc&Traminer 2013, dar şi mai vechiul Muscat Ottonel 2011 şi minunatul Cardinal 2009, vinuri deja cunoscute în Vestik Club. Am fost o adunătură frumoasă de adulţi şi copii, de fotografi şi artişti, de manageri şi visători de tot felul, de domniţe şi soţii, de rătăcitori de profesie. Copiii au desenat şi au băut suc, iar cei care au apucat să crească suficient ori prea mult s-au delectat cu vinurile parfumate de lângă Alba Iulia. Pentru mine am reţinut primele două vinuri, foarte fresh, pline de arome de miere şi trandafiri, şi ultimele două, mature, evoluate, deserturi bune de cadou prentru cei dragi.
L-am avut printre noi şi pe prietenul Adi Butuc, portughez de România, care ne-a spus poveşti fantastice cu autografe, cu Mariza şi cu Antonio Banderas; am avut şi invitaţi timişoreni, iar seara a fost animată, vie, demnă de povestit. O tombolă cu dopuri la frapieră i-a făcut fericiţi pe mai mulţi vestici, însă numai unul (plus una) s-au bucurat de cel mai interesant cadou făcut până acum de un proprietar de vie: două zile la spa-ul cramei. Norocosul a avut de ales între o sticlă de Sauvignon Blanc&Traminer 2013 şi această excursie romantică, un test de inteligenţă pe care l-a trecut cu brio. În ce ne priveşte, ca organizatori şi globetrotteri entuziaşti, ne gândim să mergem şi noi, în 10-15-20, la crama de Ciumbrud, cât mai curând.
Când vinurile şi întâmplarea din club au luat sfârşit, când toţi oaspeţii au luat-o către casă, am rămas singuri, Pivnicer şi Pivniceră, în dormitorul bunicii, printre zeci de pahare cu arome de Traminer transilvan. Pe la unu noaptea, un pisic ce semăna izbitor cu Lucky Motanul s-a strecurat în club, pe lângă uşa întredeschisă, adulmecând un oarecare P.V. de la Bauer., dar şi vinurile Domeniilor Boieru dintr-un bax la îndemână. Am putut afla de la doamna mea că felinul se numeşte Pufi şi că provine de la un butic drag din apropiere. O fi rămas pe afară, sărmanul, ne-am gândit, aşa că i-am dat să mănânce ultimele bucăţi de caşcaval, dar şi un plic de la adevăratul Lucky Motanul. Sosia s-a îndopat, a dat un tur al clubului, apoi a adormit, ostenit, lângă o sticlă de Traminer.
L-am abandonat pe prag, am aprins luminile din iederă şi am pătruns pe tărâmul viselor. Aveam să aflăm că a doua zi, după ce a fost recuperat şi hrănit de proprietară, s-a întors, pe la şapte dimineaţa, pe acelaşi prag al dormitorului bunicii. Din păcate, la ora aceea, se terminaseră şi plicurile Whiskas, şi vinurile de Ciumbrud...