Complexul Măgura ne-a găzduit o zi şi două nopţi, împreună cu nunţile şi nuntaşii zgomotoşi ai micului concediu de weekend şi de Sântămărie. Altminteri a fost plăcut. Am jucat Turnul instabil în dimineaţa ploioasă a zilei următoare, amânând excursia la vulcani şi aşteptând degustarea de după-amiază. Pe la trei, un microbuz cuminte ne-a dus pe toţi în Dealu Mare, la Ceptura, la o cramă pe care nu o mai vizitasem şi unde ne aştepta, ca o adevărată profesionistă, în zi de duminică, Roxana, prietena noastră de toate festivalurile de vin. Acum PR la Rotenberg, ea s-a dovedit un excelent amfitrion, plimbându-ne peste tot: prin curtea cu conac şi lujeri de curcubete, cu mari butoaie şi mulţi trandafiri, cu tufe de zmeură şi smochin în pârg. Un loc minunat, tihnit, plin de personalitate, în care am fost primiţi cu căldură. Roxana ne-a arătat toate nivelele bănuite şi nebănuite ale acestei crame cu vinificaţie gravitaţională, am văzut presele şi cuvele, sala baricurilor mirosind a vechi Merlot-uri dumnezeieşti, containerele cu sticle ascunse în ultima tainiţă. Lucruri vechi de tot felul atârnă pe pereţii mucegăiţi, noi facem poze continuu, Roxana ne duce pe culoare strâmte în această mică-mare casă a vinului care tot coboară subteran.
La ieşire ne bucurăm de fructele curţii şi suntem duşi în conac, printre vrejurile de dovleci care suie-suie şi par că nu se mai opresc. După o excursie la etaj prin verandă, coborâm în sfârşit în sala de degustare şi Roxana le împarte smochine celor mai norocoşi şi celor mai pofticioşi. Alte lucruri vechi şi aici, o impresionantă colecţie de instrumente muzicale, decor plăcut cu câte un tablou, o grafică, un decalog al degustătorului de vin, cu ferestre care dau spre lumea vegetală de afară care creşte în jurul butoaielor aflate în aşteptarea recoltei. Am degustat şase vinuri, Roxana servindu-le din sticlă ori decantor, după caz. Rosé-ul Ceptura 2013, Rapsod 2012, Menestrel 2011, Notorius 2007, Emeritus 2008 şi Merlot clasic 2008. Ne-am îndrăgostit cu toţii de Rosé, drept pentru care l-am cărat cu noi în deltă, cu baxul şi cu bacul. Pe cele roşii le-am apreciat fiecare după gustul propriu, fiind cât se poate de subiectivi, aşa cum suntem obişnuiţi în clubul de acasă. În absenţa din degustare a mai vechiului meu preferat Primus, febleţile mele au fost, Menestrelul, Emeritus şi clasicul Merlot. Cum de vreo trei ani tot încercăm vinurile marca Rotenberg, ba la Enoteca de Savoya, ba pe la vreun festin casnic, ba la degustări în compania ciocolatei, am putut să le observăm evoluţia, continua înnobilare.
Uşor euforici după eveniment, am făcut tot felul de şedinţe foto pe scara conacului şi în oglindă iar apoi ne-am aprovizionat cu câteva baxuri din ce ne-a plăcut mai mult, atât cât să avem ce bea, în 12, în zilele următoare de vacanţă. Pe celelalte le vom comanda şi aşeza în rafturile clubului de acum încolo, aşa cum aşezi nişte cărţi clasice într-o bibliotecă deschisă pasionaţilor. Mulţumiri pentru ospitalitate lui Mihail Rotenberg, proprietarul cramei, şi sărutări de mâini prietenei noastre Roxana!
Seara, ne-am retras cu ajutorul aceluiaşi microbuz cuminte în camerele noastre din complexul Măgura. Urma o zi însorită şi o senzaţională vizită-flashtasting la vulcanii noroioşi.