Pe bar au stat alături cupajul alb Entuziasm 2013 din gama Karakter (Chardonnay, Pinot Gris, Riesling Italian), Tămâioasa Românească Artisan 2012, Cabernet Sauvignon-ul Karakter 2011 și două vinuri din gama Anima, Syrah-ul 2011 și Grand Reserve 2011 (Cabernet Sauvignon, Syrah, Merlot, Fetească Neagră). Le-am deschis pe rând și le-am savurat tihnit, în liniștea clubului vegheată de privirile celor 500 de autografe. Doi dintre noi au venit, ca de obicei, de la Timișoara. Am polemizat discret, tot ca de obicei, afirmându-ne gusturile și părerile. Să spunem că Tămâioasa și Grand Reserve ar fi câștigătoarele serii, potrivit unui punctaj neoficial. În ce mă privește, am avut bucuria să pot compara gustul de Dealu Mare al acestor vinuri cu cel din dormitorul bunicii și să exersez, subiectiv, propria-mi ierarhizare.
Când le-am încercat în cramă întâia oară, la invitația doamnei Vișinescu, nu am putut să le percep pe deplin dat fiind că sufeream de o ușoară mahmureală după cheful inaugural de la Viile Metamorfosis. Acasă, am putut aprecia cupajul alb de început, pentru corp și bogația aromelor, constatând că ar fi mai potrivită o temperatură de servire de 10-12 grade Celsius. Aceeași impresie am avut-o și în privința Tămâioasei, un vin contrariant pentru mine, cu personalitate inconfundabilă, ale cărui arome sunt foarte bine potențate de la 12 grade Celsius în sus. Dacă în Dealu Mare nu mă împrietenisem de-a binelea cu Cabernet-ul, acasă am putut să-i simt catifelarea, în ciuda volumului alcoolic ridicat. Are tipicitate de soi, o recunoști de la primul nas, și te poți îmbăta ușor cu parfumul de vanilie care îl identifică. Și nu cred că trebuie servit ușor răcit, cred că i se potrivesc cele 18 grade Celsius, temperatura ambientală a clubului, fiindcă nimic nu e de ascuns, ci totul e de arătat, chiar și alcoolul din belșug dar totuși bine încorporat.
Despre Syrah, ar trebui să spun același lucru: e foarte tipic, ușor de recunoscut din buchet. Deși din 2011, vinul mi se pare încă destul de crud și cred că trebuie să-i urmărim atent evoluția, în doi-trei ani ne poate oferi cele mai entuziasmante surprize. Ultimul vin, Grand Reserve, a fost apreciat de toată lumea pentru intensitate și complexitate. Rezumând experiențele senzoriale, aș spune același lucru ca la precenta degustare marca Aurelia Vișinescu: vinurile sunt frumoase, însă puțin prea puternice din pricina volumului de alcool. Asta le și face atractive însă, cu acel vino-ncoace specific, care nu trebuie mascat prin răcire, ci trebuie chiar evidențiat, fiind definitoriu pentru soiurile și anii respectivi.
Poate ar trebui să adaug că toată lumea a regretat absența din degustare a celor Trei Fete Negre. Eu unul însă m-am mulțumit cu prezența atât de plăcută a celor șase fete din club, altminteri albe și foarte dragi tuturor, fete care, alături de vinurile entuziaste, pline de caracter și de suflet ale doamnei Vișinescu, au transformat o seară obișnuită de sfârșit de septembrie într-un eveniment memorabil. Și nu oriunde, ci tocmai în dormitorul bunicii.
