Așa cum percepția despre vinul bun e la fel de subiectivă ca și cea despre muzica bună, m-am hotărât să ignor părerea critică a prietenilor tunați pe indie rock-ul anglo-saxon, așa că mă delectez cu un Malbec și Cabernet Sauvignon 2012 al Cramei La Redonda, pe ritmurile Sonorei Dynamita, o adevărată formație de cumbia columbiană!

Toate acestea m-au făcut să îmi aduc aminte aventura memorabilă de astă-vară.

La sfatul bunului meu prieten Mauricio, m-am hotărât să descopăr o cramă mexicană. Am plecat, de dimineață, într-o explorare continuă, pentru ca apoi, descumpănit că nu găsesc locul cu pricina, să mă hotărasc a mă întoarce la hotel.

Dar, pentru că în acea seară nu îmi fusese scris să ratez viile de La Redonda, mă pierd de drumul știut și ajung drept la țintă. Fiind deja târziu, un echipaj al „Policia Municipal” blocase intrarea spre parcarea arhiplină. În lipsa unei alternative, parchez chiar în fața cramei. De acolo, trec de portarul zelos și, după câteva poze, pornesc, prin vie, până la locul cu vin, mâncare, muzică.

Nu de fiecare dată când ajungi la spartul chefului oamenii sunt așa de faini. Bucuria li se citea pe fețe. Cu câtă plăcere se descălțau domnișoarele pentru a zdrobi strugurii de Tempranillo sau Malbec, sub ochii lacomi ai privitorilor! Pe cine credeți că interesau petele de must roșu pe pantalonii albi ori pe blugii Levi Strauss?

Am filmat caruselul uman care pisa strugurii, încet, cu dragoste pentru vin. Apoi am ascultat un concert rock în limba spaniolă și am pozat rucsacuri cu sticle, fete drăguțe, oameni veseli. Din vie, Michael - colegul și bunul meu prieten corporatist care m-a însoțit în acest periplu - privea cu bucurie la spectacolul din jur, admirativ. Era mai fain decât la Oktoberfest... și parcă mai multă lume. Vreo câteva mii, cu totul.

Dar, vai! Inevitabilul s-a produs: spre seară, toată această mare de oameni, parfumată cu licoarea bahică, s-a suit în mașini și a plecat acasă. Iar acel echipaj de la „Policia Municipal” era acolo tocmai ca să-i ajute să plece și nicidecum ca să-i streseze cu etilotestul și să strice o fiesta de pomină.

Nu am așteptat ca să se însereze prea tare și am pornit la drum, dar nu înainte de a cumpăra două vinuri. Primul Tempranillo l-am degustat cu plăcere la finalul unui proiect reușit în Guadalajara, împreună cu echipa mea. Pe cel de-al doilea... l-am savurat în timp ce scriam aceste rânduri.

La Redonda a fost înființată în 1972 în mijlocul regiunii viniviticole Queretane, cu soiuri adaptate altitudinii de 2.000 de metri și 20⁰ latitudine nordică.

Viile La Redonda se află în zona semi deșertică din Querétaro  - Ezequiel Montes - Buena Vida, la 15 minute de orașul cu aspect colonial spaniol Tequisquiapan.

Așa cum cei de acolo descriu zona, aceasta este similară ca și regim termic cu zona mediteraneană, cu precipitații puține, capacitate mare de filtrare a apei, mult soare și la fel de mult vânt. La câteva minute se află masivul monolitic Pena de Bernal, locul de unde începe lanțul de munți Sierra Gorda, la poalele căruia mulți adepți ai Cultului Soarelui vin să se încarce de energie magică.

Retrăiesc amintirile având în pahar un asamblaj de Malbec cu Cabernet Sauvignon, de culoare închisă, cu nuanțe fine, violacee, al cărui parfum ușor condimentat și fructat se deschide treptat, pe măsură ce vinul respiră. Apoi gustul nu este deloc o surpriză pentru un amator de «Mole », acel sos ce se prepară în zona rurală, la foc mic și mestecând încontinuu ciocolată, chili și alte ingrediente secrete pe care bunicile nu vor în ruptul capului să le divulge. Pe final, în postgust, persistă un gust de cireșe amare și prune, dar și o senzație plăcută de redescoperire a unei brize a locului, pe moment uitată, apoi regăsită. Ay, Ay, Ay, Mexico!