La acest eveniment am numărat 39 de degustători mai mult sau mai puţin autorizaţi, cu tot cu Borisul nostru familiar. Unii au venit tocmai din Olanda, de la Groningen, şi tocmai din Turcia, de la Bursa, pentru a se bucura de vinul cramei mehedinţene. Ceilalţi au fost ca de obicei arădeni şi timişoreni neplecaţi în lumea largă, multe feţe noi, numai bune de iniţiat în ale vinului cel bun.
Boris ne-a adus cinci vinuri: Sauvignon Blanc Caloian 2013, Rusalcă Albă 2014, Rosé Caloian 2014, Cabernet Sauvignon Caloian 2013 şi Drăgaică Roşie 2013, dar a avut grijă să ne cadorisească şi cu nişte australiene de la Rosemount. A fost o degustare clasică, cu mare succes la public. Pe fişele de degustare preferinţele s-au dovedit foarte diverse, însă eu am ales pentru mine Sauvignon-ul, Rusalca şi Drăgaica, toate în formă excelentă, numai bune de alungat spleen-ul de februarie din micul nostru târg arădean.
O parte din club s-a bucurat, cu graţie, şi de o sticlă de Smerenie 2011, iar noi, vesticii, am încheiat seara în compania lui Zoli şi a Ralucăi, punând la cale marile călătorii şi marile degustări viitoare. A, şi să nu uit, din pricina insistenţei cuiva care s-a îndrăgostit de acest vin, o sticlă de Drăgaică va lua drumul Olandei, spre aromată aducere aminte şi spre a alunga la nevoie firescul dor de acasă.