A trecut, iată, mai bine de un an şi, deşi ne-am mai întâlnit prin ţară, pe la diferite festivaluri de profil, de abia în weekend-ul trecut am avut, în sfârşit, prilejul să ne revedem în Arad, în de-acum clasicul dormitor al bunicii. Ca de obicei, Roxana şi Gonzalo au adus cu ei câteva dintre vinurile spaniole aflate în portofoliul lor comercial, dar şi o mare tavă rotundă, numită paellera, utilizată în Spania pentru a găti faimoasa paella, o mâncare din orez amestecat cu legume şi cu diferite feluri de carne. Dacă în Spania este preferată carnea de pui, de raţă, de melc şi de iepure, Gonzalo a ales să amestece orezul cu creveţi şi scoici. Îmbrăcat ca un adevărat chef, amfitrionul serii spaniole s-a instalat în curtea clubului şi a demonstrat celor 36 de degustători neautorizaţi prezenţi că nu se pricepe doar la vinuri. E şi firesc, dacă ne gândim că a gătit prima sa paella în anul 1986 şi că acesta a fost un prilej de a sărbători, în plan personal, 29 de ani de experienţă în postura de specialist în acest domeniu gastronomic tradiţional iberic, atestat documentar, în Valencia, încă din secolul al XVIII-lea.
În paralel, în sălile clubului, Roxana ne-a oferit vinurile spaniole propuse spre degustare de Crama Borha. Am început cu un rosé de socializare Marqués de Riscal Rioja, iar apoi am continuat cu un Marqués de Riscal Rueda din 2013. Cam pe când turnam în pahare un Circe Rueda din 2013, Gonzalo a anunţat că paella este pregătită pentru a fi servită, aşa că ne-am aşezat cu toţii la coadă în jurul imensei tăvi rotunde. Tava Tăcerii, dacă ne gândim ce linişte s-a lăsat după ce toţi şi-au umplut farfuriile, pentru că lumea a socializat, din acel moment, doar cu creveţii şi scoicile din paella.
Fiindu-ne satisfăcută curiozitatea gastronomică, am fost invitaţi de Roxana să degustăm ultimele două vinuri. Finca San Martin Crianza din 2013 a fost primul vin roşu al serii, urmat de Viňa Arana 2006, un vin ce a petrecut trei ani în baric şi doi ani în sticlă.
Cu prilejul acestei seri iberice am organizat, în premieră, şi o tombolă diferită de cele cu care ne-au obişnuit producătorii de vin prezenţi de obicei în dormitorul bunicii. Fiecare membru al clubului a adus un dar, numerotat şi catalogat, iar la finalul serii, toţi am extras din clasica frapieră un dop corespunzând unui obiect, astfel încât fiecare dintre cei prezenţi a plecat acasă cu un premiu.
A fost o seară memorabilă, nu numai datorită vinurilor pe care le-am degustat, cât mai ales pentru că am avut prilejul să cunoaştem o parte din tradiţiile gastronomice ale unei faimoase regiuni spaniole. Pentru asta trebuie să le mulţumim Roxanei şi lui Gonzalo, pe care îi aşteptăm, cât de curând, din nou, în club, cu alte surprize oenologice.