Giusti este numele unei vechi familii nobiliare din Conegliano. Un urmaș contemporan, dr. Ermenegildo Giusti, grație unei pasiuni moștenite de la tatăl său, a reînviat tradiția cultivării viței-de-vie în zonă. Plantațiile sale datează din 2002 și se află în jurul unei bătrâne abații, Abbazia di S. Eustachio. Din pricina unei mai vechi cunoștințe a clubului Vestik, Răzvan Demian, somelier care se ocupă de promovarea Giusti Winery în România, am ajuns să degust și să apreciez spumantele și vinurile liniștite ale acestui producător. Mai mult decât atât, am putut organiza și în dormitorul bunicii o degustare-pilot cuprinzând o selecție proprie din vinurile Giusti și care va fi urmată, în vară, de o prezentare susținută în club chiar de Răzvan Demian.
Pentru o mică dar prețioasă parte a CDViN, vechi prieteni oenofili, am ales următoarele vinuri: Giusti Asolo Prosecco Superiore DOCG Brut, Giusti Cuvée (spumant produs din Chardonnay și Pinot Noir), Longheri Pinot Grigio 2014 IGT Venezie, Giusti Dei Carni Chardonnay 2013 IGT Venezie, Case Paolin Costa degli Angeli Manzoni Bianco delle Venezie 2013 IGT, Giusti Valpolicella Ripasso Superiore 2012 DOC, Giusti Amarone della Valpolicella Classico 2010 DOC. Așa că ne-am strâns încet în odăile bunicii, în timp ce spumantele Giusti se odihneau în gheața frapierelor iar Tina ne pregătea niște bruschete ad-hoc în bucătăria casei. Ca de obicei, am degustat vinurile pe muzica aleasă de DJ Andrei și, cam după ce am terminat de savurat cele două spumante, ne-am bucurat de vizita motanului Lucky, emblema vie și mieunătoare a clubului. A venit rândul primului vin alb liniștit, Pinot Grigio, devenit feblețea mea și a majorității celor prezenți, pentru corpul său, pentru echilibrul său, pentru savoarea sa. Și pentru contrariantele arome de condimente diverse din cutiile cu mirodenii care se găsesc de obicei în bucătăriile bunicilor faine de pretutindeni, arome emanate de screw cap-ul sticlei. Chardonnay-ul e unul foarte condimentat la rându-i, integru și plăcut, dar nu știu cât de tipic. Ne-a plăcut și ineditul vin alb Manzoni Bianco provenit dintr-o varietate de struguri creată din Pinot Blanc și Riesling de Rin, în perioada interbelică, de profesorul Luigi Manzoni.
Și uite-așa, într-un anturaj cuprinzând cam o duzină de prieteni, dar și pe bloggerul Lucky Motanul, am ajuns la vinurile roșii. Și dacă tot ce am degustat până atunci ne-a plăcut, în intensități și percepții diferite, ultimele două vinuri au avut parte de unanime exclamații de apreciere. În timp ce Lucky trona pe pick-up-ul sufrageriei bunicii ori își plimba coada și felinitatea printre sticlele deschise și trandafirul la frapieră al barului, ne-am delectat cu minunatul Valpolicella Ripasso din 2012 produs din soiurile Corvina Veronese, Corvinone and Rondinella. Dan a avut grijă să execute o ședință foto cu pisicul barului și câteva reprize de joacă în compania aceluiași personaj de acum nelipsit de la degustări. Cât despre Amarone della Valpolicella, cuvintele sunt de prisos. Atâta doar că acest vin demonstrează cu prisosință că vinificarea reprezintă o artă. Și spuneți-mi mie, câte dintre capodoperele lumii pot fi degustate atât de deplin, de direct, de senzual, cu ajutorul majorității simțurilor omenești, precum vinul?
