Luna septembrie a fost pentru noi una extrem de densă. Am organizat o expoziție la Arad și am luat drumul Vechiului Regat, pentru ziua Cramei Viile Metamorfosis, pentru o sărbătorire, la București, a patronului Cramei Liliac, pentru o vizită la Domeniul Vlădoi și pentru un reportaj pe Domeniile Clos des Colombes. În plus, am petrecut câteva zile la mare, pe plajele și prin restaurantele din Mamaia, Constanța și Neptun.
Cu Nelu Vlădoi și vinurile sale am făcut cunoștință la una dintre edițiile Vinvest iar apoi am găsit de cuviință să organizăm și o degustare la Arad. Acest meseriaș de clasă, al cărui mic domeniu se învecinează cu marea de mii de hectare a colosului Murfatlar, duce mai departe tradiția mai multor generații de viticultori dintr-o familie de coloniști olteni veniți în anii '20 în Dobrogea din zona Drăgășanilor. Cu vinurile sale și cu via sa, Nelu Vlădoi este mai pedant decât cu sine însuși. Modelul său este franțuzesc, câtă vreme se declară francofon și francofil. Pe dealurile Siminocului, sat care aparține de orașul Murfatlar, omul îngrijește una dintre cele mai frumoase plantații de vie din Dobrogea. E frumoasă fiindcă e bine lucrată, fiindcă e irigată prin picurare, fiindcă se învecinează cu o livadă îngrijită în același mod și mai ales e frumoasă în comparație cu vastele plantații ale Cramei Murfatlar, lăsate cumva de izbeliște din pricini care nu mai scapă nimănui de-acum, nici măcar ANAF-ului.
Numele Vlădoi e foarte cunoscut în Murfatlar. O dată fiindcă îl întâlnești atât la Popasul Murfatlar, care îi aparține, cât și la doi pași în Siminoc, la magazinul omonim. În plus, Vlădoi mai e și numele unui fost viceprimar liberal, Nelu însuși, care a influențat schimbarea denumirii Basarabi a orașului, de inspirație ceaușistă, în Murfatlar, numele străvechi și firesc al locului. Iar hramul bisericii din Siminoc are legătură cu numele bunicului Nicolae, colonizator, viticultor și civilizator al acestui loc dobrogean. Și crama din Siminoc poartă mai departe același nume Vlădoi, tot așa cum fiica, Anca Maria, duce mai departe meseria de viticultor a tatălui, care nu pierde nici o ocazie să-și trimită discipolul la specializări și schimburi de experiență prin Lumea Nouă ori Veche a vinului.
La Murfatlar și Siminoc ne-am bucurat din partea gazdelor, a familiei Vlădoi, de cea mai caldă ospitalitate. Am fost plimbați, într-o zi ploioasă dar minunată, prin viile lucrate impecabil, prilej pentru Dan să exerseze mai multe salturi acrobatice peste barierele de lemn ale domeniului. În cramă ne-am bucurat de o degustare la cisternă cu niște Pinot Gris-uri, Chardonnay-uri, Fetești Regale și Tămâioase care se anunță de pe acum niște vinuri de top. Nelu Vlădoi știe totul despre drojdii, despre chimia și alchimia vinului, povestind cu însuflețire detaliile tehnice ale meseriei sale. În vreme ce Dan și Mihai îi luau un interviu proprietarului, noi am avut parte de un spectacol cu rândunicile casei, încă neplecate în țările mai calde, care se ospătau cu musculițele invizibile din jurul unor resturi de struguri. Zoli, amicul nostru, are o relație specială cu aceste păsări care îi colonizează anual hala de producție de la Vladimirescu și chiar el mi-a explicat modul de hrănire al rândunicilor.
Doamna ne-a ospătat, la popas, cu pastramă și murături, iar viticultorul și vinificatorul ne-a deschis zeci de vinuri, organizând și o miniverticală. Am servit, nu neapărat în această ordine, Rosé (Fetească Neagră) 2014 Ravak, Fetească Neagră 2013 Pivnița Basarabilor, Rosé (Cabernet Sauvignon) 2014 Anca Maria, Chardonnay 2013 Pivnița Basarabilor, Chardonnay 2012 Pivnița Basarabilor, Sauvignon Blanc 2014 Anca Maria, Riesling Italian & Fetească Regală 2014 Ravak, Sauvignon Blanc & Pinot Gris Pink Stile 2014 Ravak, Chardonnay 2014 Ravak, Riesling Italian 2013 Ravak, Fetească Neagră 2012 Pivnița Basarabilor și, încă neetichetate, Syrah 2014, Chardonnay 2014. Toate vinurile respectă înalte standarde de calitate, însă Feteasca Neagră din 2012, care nu mai este, mi s-a părut, în mod extrem de subiectiv, cel mai bun vin al serii, iar Syrah-ul și rosé-urile am hotărăt să mi le cumpăr cu baxul.
O noapte am petrecut-o în rezervația Fântânița la popasul omonim. După vacanța noastră la mare, la plecarea spre casă am poposit din nou la cramă pentru a ne umple mașina cu baxuri de vin și pentru o nouă degustare la cisternă, pentru a vedea evoluția viitoarelor vinuri. Așa am avut ocazia să facem cunoștință cu Seniorul, cum îi spune Nelu Vlădoi tatălui său, un domn elegant și simpatic împreună cu care am avut bucuria să ciocnim un pahar de vin bun.
La plecare, încărcați cu baxuri și cu amintiri, am avut sentimentul cert că ne vom întoarce cât mai curând aici. Pentru mare, pentru rândunici și pentru vinurile Ancăi Maria și ale lui Nelu Vlădoi.
