Moșia de la Tohani o știm din timpul unei incursiuni în Dealu Mare care a cuprins cramele LacertA, Rotenberg, Aurelia Vișinescu, Licorna și Viile Metamorfosis. Am traversat atunci marea de vițe de la Budureasca și Tohani, principalele urmașe ale combinatului de vinificație creat în timpul comunismului, pentru a ajunge la mai mica vinărie Licorna și la bunul prieten Gabi Lăcureanu. Cumva, din pricini neștiute, pentru noi, vinurile Domeniului Tohani, al cărui acționar majoritar este Virgil Mândru, au rămas însă necunoscute. Până acum, la început de februarie, când stăpânul domeniilor de 400 ha a trecut pragul dormitorului bunicii aducând cu sine nu mai puțin de opt vinuri, ba și o întreagă echipă de profesioniști în domeniu.
Seara a fost una caldă, prietenoasă, neprotocolară, așa cum se întâmplă de obicei în odăile clubului. Între cei prezenți s-a numărat și colegul de breaslă Bogdan Bocșe, venit de la Oradea pentru a lua pulsul unei anume Fetești Negre. Pe rând, de la proprietar și de la somelierul Marina Samoilă am aflat povestea Domeniilor Tohani, înființate pe locul fostei moșii a Principelui Nicolae al României, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea. Aflate și azi sub auspiciile Casei Regale a României, unele dintre vinurile domeniilor poartă nume princiare. Ni s-au servit pe rând: Moșia de la Tohani Cuvée Nicolae alb 2014 (Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Riesling şi Tămâioasă Românească), Moșia de la Tohani Cuvée Dolette 2014 (Busuioacă de Bohotin), Moşia Special Reserve Fetească Neagră 2013, Cuvée Nicolae roşu 2013 (Fetească Neagră, Pinot Noir şi Merlot) și, în paralel, Principele Radu 2010 şi 2011 (Merlot) și Apogeum 2011 şi 2012 (Fetească Neagră).
S-a putut vedea cu ochiul liber că mai toate vinurile au avut succes printre membrii clubului. Pentru mine, primele două vinuri au fost ușoare în toate ale lor, inclusiv în modul în care alunecă pe gât. Feteasca din 2013 e un vin onorabil dacă ținem cont de prețul de pe etichetăî, cupajul roșu Cuvée Nicolae e un vin reușit, omogen, cu integritate și personalitate puternică. Cele două Merlot-uri din gama Principele Radu sunt foarte masculine, primul poate că nu uită să ne amintească în postgust că nu duce lipsă de alcool, în timp ce al doilea, mai echilibrat, ne arată că avem de a face cu un terroir generos cu acest soi, dar și cu un vinificator de top. Feteștile din final sunt ușor diferite față de cele știute din Dealu Mare. Eu m-am îndrăgostit de cea din 2011, un vin cu corp și complexitate, bine condimentat, pe care poți să ți-l amintești, și asta în ciuda modului capricios în care se comportă Feteasca Neagră în toate arealurile viticole ale României. Și chiar dacă nu putem uita că semințele cele mai vechi de Fetească Neagră au fost descoperite nu în Muntenia, ci în Moldova, în ceramica de la Cucuteni, cu o vechime de peste 7.000 de ani, și chiar dacă unora ne place și Feteasca Neagră de Drăgășani, și cea de Ardeal, ne vedem totuși nevoiți să recunoaștem în prezent, ca mai toată lumea, întâietatea Podgoriei Dealu Mare în privința acestui soi românesc. Și înțelegem prin asta tradiția mai recentă, numărul de hectare cultivate și mai ales calitatea Feteștilor de aici. Din acest punct de vedere, Domeniile Tohani se pot mândri cu una dintre cele mai reușite Fetești Negre din România, cu una la apogeu, adică la Apogeum. Dacă ne gândim că acest vin provine dintr-o viță veche de aproape jumătate de secol, înțelegem bine unde se află adevărata comoară de pe fostele moșii ale Principelui Nicolae. Și ne gândim că este obligatoriu să facem cât de curând o vizită acolo.
