Adi Butuc de Aveiro vine de fiecare dată în SUV-urile sale impresionante, pline de cutii cu vinuri și alte bunătăți. Și pare că e un cavaler rătăcitor pe meandrele hedonismului. Are stil și șarm când vine vorba de (re)prezentări, știe să se facă plăcut și emană ceva absolut pozitiv care vine din străfundurile ființei. Iară vinurile, vinurile sale amintesc de ceva exotic, îndepărtat, de ținut cu cețuri și curenți oceanici, în care niște picioare goale frământă struguri la nesfârșit. Și dacă mai destupă Adi și câte un Porto vechi de nu știu câți ani, aproape de pe vremea lui Salazar, cum să nu ți se pară că dormitorul bunicii se transformă într-un templu al lui Dionis?
Din start, lista lui Adi ne oferea în ordine, în felul ei englezesc de exprimare, următoarele comori: Olive Tasting - 1. Olive Oil - Casa Santo Amaro - Selection; 2. Olive Oil - Casa Santo Amaro - Clássico; 3. Olive Oil - Casa Santo Amaro - Grande Escolha; 4. Olive Oil - Casa Santo Amaro – Praemium; Wine Tasting - 1. Magnum Wines - Espumante - Ribeiro Santo Brut; 2. Anselmo Mendes - Muros Antigos 2015; 3. Magnum Wines - Ribeiro Santo Encruzado 2015; 4. Quinta da Alameda - Reserva Especial 2012; 5. Martha's Porto - Fine White Port; Bonus Surprises for after tasting party - 1. Madeira Blandy's - Malmsey 2006; 2. Quinta do Crasto - Late Bottle Vintage 2011; 3. Magnum Wines - Ribeiro Santo-Blanc de Noirs 2011; 4. Ataíde Semedo - Millésime Brut 2013 (the best sparkling of Portugal in 2015 by Concurso Vinhos de Portugal). During the tasting we ate Tuna fish - Portuguese Hand made.
Și chiar a fost respectată întocmai, inginerește, spre bucuria unui club plin de entuziaști. Pivnicera și promotorul au servit uleiul la linguriță pentru fiecare participant, iar vinurile m-au dat gata, atâta cât am ajuns să le degust. O gleznă rebelă, umflată de ghinionul ultimei accidentări la fotbal, m-a trimis la culcare devreme. Totuși am apucat să apreciez extraordinarele uleiuri de măsline, primele două mai light, al treilea condimentat și încărcat de premii, al patrulea ușor spicy și foarte subtil în toate ale sale. Și spumantul răcoritor de început, și Vinho verde Muros Antigos, și cupajul alb Ribeiro Santo Encruzado pe care o să mi-l comand cu baxul pentru el însuși și mai puțin pentru faptul că e listat la un celebru restaurant londonez, și cupajul roșu extraordinar Quinta da Alameda, evocându-mi în mod ciudat vreun Ripasso de top pe care l-am degustat cândva.
Despre toate celelalte, despre ziua lui Iulian pentru care Anca a elaborat cel mai apetisant tort din lume, despre cele două Porto-uri de final, despre vinul de Madeira cu arome de nuci verzi și despre spumantul de pe urmă nu vă pot povesti nimic, am lipsit motivat și îndurerat de la festin. Doar că mă întreb de ce nu trece mai des pe strada noastră doctorul Adi, cu leacurile sale elaborate din măsline și struguri, numai bune de vindecat glezne și suflete...
Notă discretă. Unii, mai nonconformiști, au apucat să servească, înainte de toate, un lichior de toporași (!) și o răchie de gutui. Plăcerea a fost cu atât mai mare, date fiind toate cele care au urmat și despre care, cu jind dar și cu plăcută amintire, s-a făcut vorbire mai sus.
