O degustare care include și spumante seamănă bine cu o expoziție, cu o lansare de carte, cu lectura unei poezii. E un act de cultură, la care ne bucurăm de fiecare dată să fim părtași.
Și dacă Victor Deleanu a lipsit, George Măluțan, care este unul dintre cei mai buni oenologi din țară și care și din pricina calităților sale oratorice poate fi confundat cu unul dintre cei mai buni promotori ai vinurilor și soiurilor românești, a avut grijă, la rându-i, ca serata să fie una interactivă. De fapt, în odăile bunicii toate întâlnirile sunt calde, se petrec între prieteni, la noi nu își au locul acei snobi înțepați și cu nasul pe sus, colecționari de titluri și diplome, de care domeniul vitivinicol nu duce lipsă, din păcate.
Am putut savura, în ordine, următoarele vinuri: Colocviu la Moscova Grasă de Cotnari 2015, Colocviu la Roma Tămâioasă Românească 2015, Colocviu la Viena Frâncușă 2014 (spumant), Colocviu la Praga Tămâioasă Românească 2014 (spumant), Colocviu la Veneția Busuioacă de Bohotin 2014 (spumant), Domenii Fetească Neagră 2015.
În ce privește Grasa liniștită, vinificată în sec, am fost fanul ei de la prima apariție și am aplaudat curajul înnoirii pe care l-au avut tinerii întreprinzători de la Cotnari. Un vin de cinci stele pentru cei împătimiți, urmat de Tămâioasă, cu aromele sale discrete, estompate, sublimate într-o licoare cu personalitate blândă. Spumantul de Frâncușă a avut mare succes de public, soiului i se potrivește șampanizarea. Tămâioasa neliniștită rămâne preferata mea, și oenologul știe bine că pentru mine întâlnirea cu acest vin, petrecută anul trecut la un festival de la Mamaia, a însemnat o dragoste la prima vedere/degustare/savurare. Busuioaca e simpatică, o știu și de mai multă vreme, m-am dat și dedat la ea în pivnița casei încă de la prima destupare, petrecută în primăvara anului trecut. La urmă, Feteasca Neagră, cu bună priză la public, a dovedit că plantarea acestui soi roșu la Cotnari, în mod tradițional o zonă de soiuri albe, a fost cea mai inspirată alegere.
Să mai spun că ne-am bucurat să-i numărăm printre oaspeții clubului și pe doi soți din Würzburg care au serioase rădăcini ardelenești.
Pot să pariez că noile spumante ale Casei de Vinuri Cotnari, cu prețuri prietenoase, având și calitate și pe vino-ncoace, se vor impune lejer pe piața românească și nu numai. Chiar acum mă duc să deschid o Tămâioasă Românească neliniștită, și nu pentru un colocviu la Praga (pentru care totuși sunt pregătit oricând), ci pentru unul petrecut în răcoarea și tihna curții unei case arădene.
