A fost o idee minunată și, cumva, avocățească, să organizăm acest tip de eveniment, cu vin și șoncă/șuncă, un mini-festival șonk’n’wine desfășurat în dormitorul bunicii. Pe scurt, fiecare dintre participanți - și nu e vorba de prea mulți, nici de foarte puțini – aduce de drag niște vinuri mari care se prăfuiesc prin colecțiile proprii, de casă ori bloc, neîmpărtășite. Iar ei, Mihai și Anca, aduc și niște șunci fabuloase, alături de alte produse tradiționale din carne de porc, spre plăcută servire, savurare, înfulecare.

La ultimul eveniment, am fost de față treisprezece persoane hedoniste, de felul lor din Arad, Timișoara, dar și din Alba/Piemont/Italia și chiar din Thailanda. Și am degustat, în afară de jumările, cârnații, caltaboșii și șunca de cinci stele, nu mai puțin de 12 (doisprezece) vinuri, din 5 (cinci) țări ale lumii, de pe 3 (trei) continente. Astfel, am servit pe rând: Tommasi Soave Classico Le Volpare 2016 (Italia), Colinas de São Lourenço Brut Nature 2010 (Chardonnay, Arinto - Portugalia), Gelso d’Oro Nero di Troia Puglia IGT 2014 (Italia), Prunotto Barolo DOCG 2013 (Italia), Bodegas Castaño  Solanera Vinas Viejas Yecla 2012 (Spania), Giusti Valpolicella Ripasso Superiore 2012 (Italia), Crama Bauer P.V. 2010 (România), SERVE Terrra Romana Fetească Neagră 2009 (România), Rosemount Estate 2006 Shiraz, Grenache, Mataro (Australia), Rosemount Estate Traditional 2004 McLaren Vale (Australia), Argiano Solengo  IGT 2012 Rosso Toscana (Cabernet Sauvignon, Petit Verdot, Merlot, Syrah - Italia), Crama Bauer Crâmpoșie Selecționată 2012 demidulce (România).

În ce privește vinurile, cu o vechime cuprinsă între doi și paisprezece ani, am fost norocoși să degustăm niște licori superbe, vii, cu bună evoluție în vinoteca lor de casă ori bloc. Iar preparatele tradiționale din carne de porc, cât se poate de tinere, au fost apreciate de toată lumea. Pentru mine, Soave e perfect ca vin de început, Colinas e șampanie portugheză, Nero di Troia e în top, Barolo pare încă tânăr, Solanera face toate punctele Parker, Giusti e de marcă, PV-ul de la Bauer e unul dintre vinurile mele românești preferate, Feteasca domnului Rotărescu, dar mai ales a contelui Guy, are nouă ani de acum și se dovedește spendiiiidă, australienele au viață în ele după 12-14 ani, în Argiano regăsești spiritul vinului, Crâmpoșia e și nu e desert, dar cumva intraductibil, nu e un nume pe care să îl iei în deșert.

Până la următorul festival, nu trăim așadar decât regretul unei prea lungi așteptări!