Vineri 13 Martie 2026

O premieră și un secret, de Ziua Îndrăgostiților (de Vinuri)

În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor ca...

O cronică plină de Migală a primului eveniment din 2026

Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă deg...

Șampanii și vinuri ca o inițiere, ca un fado, ca prima zăpadă

Ne despărțim de anul oenologic 2025 cu un ultim eveniment oficiat de Vânătorul de Vinuri Herbert Sza...

  • O premieră și un secret, de Ziua Îndrăgostiților (de Vinuri)

  • O cronică plină de Migală a primului eveniment din 2026

  • Șampanii și vinuri ca o inițiere, ca un fado, ca prima zăpadă

Vineri, 24 Iulie 2020 16:22

Printre mâhnirile prezentului, la vie poate fi en rosé, de caramel și ciocolată

Scris de
Evaluaţi acest articol
(18 voturi)

Sâmbăta trecută a fost una de rosé și clătite. A treia ediție a minifestivalului nostru gourmet s-a ținut ca de obicei în curtea lui Nagymama, o terasă unică în felul său, cu vie și teckel sârmos, liberă de toate spaimele prezentului. Maestru de ceremonii a fost Dani, mezinul clubului, pe care l-am recuperat fără peripeții, în chip de olandez zburător, de la îndepărtata sa facultate din Groningen.

Două veri la rând, în 2018 și 2019, când încă nu se inventaseră pandemiile și nici pandaliile mondiale, când lumea încă nu se schimbase și istoria încă avea răbdare cu noi, am organizat minifestivaluri de rosé și clătite în curtea bunicii. Le-am spus așa din pricina numărului mare de crame prezente, dar și datorită excepționalelor bunătăți gătite de Pivniceră în mod creativ, ori respectând vechi rețete din caietul sau lexiconul bunicii. Nu ne-am lăsat nici în 2020, punând în scenă o nouă întâlnire cu zeci de prieteni, cu șapte rosé-uri de la șase  crame, servite alături de cinci  feluri de clătite.

Astfel, într-o sâmbătă răcoroasă, ne-am bucurat să destupăm pe rând: Avincis Domnul de Rouă Rosé 2019 (Pinot Noir&Merlot), MaxiMarc Rosé 2019 (Pinot Noir), Catleya Freamăt Rosé 2019 (Merlot, Syrah, Cabernet Sauvignon), Valahorum Rosé 2019 (Busuioacă de Bohotin), Avincis Cuvée Alexis 2019 (Merlot&Cabernet Sauvignon), Liliac Rosé 2019 (Pinot Noir), Davino Iacob Rosé 2018 (Cabernet Sauvignon&Merlot). Clătitele sărate din meniu au fost cu ciuperci, cu carne de vită, cu brânză feta și spanac, iar cele de desert au avut în conținut caramel sărat și mascarpone, respectiv înghețată de cafea și sos de ciocolată.

Amicii noștri carnivori ori vegetarieni au apreciat meniul divers, iar rosé-urile au plăcut în mod democratic fiecărui participant. Pentru mine, Domnul de Rouă, franțuzesc și oltenesc deopotrivă, a fost vinul blând, cuminte, perfect ca introducere. Rosé-ul lui Manu e mai puternic, mai fructat, mai al italiano, ori poate al italiamo. Catleya aduce cu adevărat un freamăt viu, tulburător în fiecare pahar, reprezentând aceeași filosofie franțuzească implementată pe meleaguri oltenești. Valahorum ne oferă prospețimea perfectă, o Busuioacă unică, un an de care o să ne amintim măcar atunci când vine vorba de rosé și de roze. Cuvée Alexis ridică ștacheta degustării, o duce într-un loc sublim, eticheta superbă, așa cum este și cea de la Valahorum, ascunde o comoară în sticlă. Și ni se face dor pe loc de Ghislain și de Angela, prietenii noștri stabiliți în Alsacia. Din Ardeal, Liliac vine cu o filosofie mai austriacă, mai francă, mai directă, mai dintr-o bucată. La urmă, rosé-ul de la Davino, asemenea unei scări spre cer, ne oferă și finețe, și forță în același ambalaj.

Despre clătite, ca omnivor ori mai degrabă carnivor ce sunt, aș minți dacă aș spune că nu m-au adus în extaz cele cu ciuperci și cu carne de vită. Anturajul s-a declarat entuziasmat de toate, dar mai ales de cele cu caramel și de cele cu cu înghețată.

Printre mâhnirile prezentului, ultima noastră întâlnire a fost asemenea unui desert cu caramel și ciocolată. Și a avut un post gust de neuitat, suma a șapte rosé-uri din Oltenia, Muntenia și Ardeal, dar și din Franța și Italia, în felul lor...

Citit 2113 ori Ultima modificare Vineri, 24 Iulie 2020 16:48
Publicitate

Pivnicer

Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.

Caută

Publicitate