Să vă spun cum a fost making-of-ul. Sâmbătă, pe la șase dimineața, pe când unii arădeni visau că merg la meciul de supercupă de pe Stadionul Francisc Neuman, iar alții – la festivalul de pe aeroport, Mona s-a apucat de facerea clătitelor, treabă incandescentă, laborioasă și complicată precum facerea lumii. Îmi și imaginez că temperatura din cartier a crescut cu 15-20 de grade Celsius la umbră în urma acestui demers creator. Un pic mai târziu, toate amestecurile elaborate de Piviniceră s-au transformat în niște bunătăți atât de apetisante încât au eclipsat orice alte atracții fotbalistice ori muzicale. Clătite cu spanac și ricotta, clătite cu ciuperci, clătite cu carne de vită, clătite cu gemuri de casă (căpșuni, vișine, cireșe negre), tort de clătite cu cremă de vanilie și înghețată din fructe de pădure…
Noi, cedevinii, suntem obișnuiți cu astfel de metamorfoze, ele fac parte din viața noastră din ultimii 12 ani. Dacă mai punem la socoteală și cele șase ori patru rosé-uri care înotau în gheața întâmplării de sâmbătă seara, plăcerile hedoniste nu puteau decât să atingă din nou acel maxim așteptat. Așadar, am servit pe rând: Carastelec Friza Rosé 2021 (Pinot Noir), Alira Aliento Rosé 2021 (Syrah), Davino Iacob Rosé 2021 (Cabernet Sauvignon, Merlot), Avincis Cuvée Alexis 2021 (Merlot, Cabernet Sauvignon), Gitana Surori 2021 (Rară Neagră, Saperavi), Davino Domaine Ceptura Rosé 2021 (Cabernet Sauvignon, Merlot).
Dacă prietenii apropiați și-au adus cu ei prichindeii și trabucurile, spre bucuria responsabilă a cățelușei Pinot, noi, gazdele, am avut bucuria reîntâlnirii ori cunoștinței cu prietenii regăsiți. Între ei/ele, Claudia Rista, freelancer din domeniul tradițional gourmet, care regăsește și gătește la fel de bine cuvintele și rețetele trecutului. Dacă noi, ceilalți, ne-am bucurat de prezența unei companioane care întrunește tot entuziasmul și toată priceperea de breaslă, Adina a putut chiar depăna amintiri vizuale, gustative și olfactive alături de prietena și vecina sa din copilărie. Unele se leagă de brazii gemeni din curtea de altădată a lui Nagymama, altele – de arborii de Tisa din aceeași curte, care păreau de tuia. Cele mai prețioase amintiri țin însă de gustul caiselor pomului din curtea vecină, probabil cele mai bune care s-or fi inventat vreodată.
