Așezată excentric, în marginea unei podgorii binecunoscute în Ardeal și România – Miniș- Măderat - crama de 36 de hectare de la Mocrea oferă vinuri cu personalitate, obținute de pe un terroir vulcanic, unic prin părțile astea de țară. Vulcanică precum vinurile este și personalitatea oenologului Cosmin Reaboi, un prieten mai vechi de pe la festivalurile din alt deceniu cu care, iată, în sfârșit am putut să ne dăm întâlnire în odăile clubului.
Cosmin ne-a propus spre degustare șase dintre cele mai bune noi vinuri, care se alătură celor create în anii din urmă - cinci la număr - de când elaborează licori pentru producătorul din Mocrea. Astfel, am putut savura pe rând: Sigillum Fetească Regală 2020, Sigillum Sauvignon Blanc 2021, Orange 2020 (Pálava), Fetească Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon 2020, Sigillum Merlot&Cabernet Sauvignon 2020, Fetească Neagră 2019 Ediție limitată. Și am făcut-o în compania unor apetisante platouri cu brânzeturi și mezeluri alese de Pivniceră, dar și a unor trufe de ciocolată elaborate de stăpâna casei.
Soiul aromat Pálava, altminteri cultivat pe sute de hectare în Cehia și Slovacia, provine din regiunea cehă Moravia, a fost creat în anul 1953 și este o încrucișare între Gewürztraminer și Müller-Thurgau. Se pare că e potrivit pentru metoda Orange (care înseamnă vinuri obținute din soiuri albe prin metoda de vinificare a strugurilor roșii, și chiar mai mult decât atât, de vreme ce fermentarea pe coajă depășește trei luni de zile), dat fiind că multora dintre noi ne-a căzut cu tronc această interpretare a unei tehnologii străvechi, de felul ei georgiană sau romană, după cum vă place. Deși nu e obținut prin lunga metodă oxidativă la qvevri ori la amforă, după o lună de fermentare pe coajă, vinul Orange de la Dradara a căpătat o culoare mierie, oferă parfumuri unice, dar și o prospețime aromată, ușor atipică, cu vino-ncoace. Chiar dacă eu cunosc cel puțin trei oenologi de naționalități diferite, producători de Orange în România, care obișnuiesc să se indigneze de vinurile similare produse de alți vinificatori de pe-aici, voi aprecia versiunea lui Cosmin Reaboi și abia aștept următoarea licoare.
Am apreciat foarte mult și Feteasca Regală din deschidere. Atipică, minerală, ea reprezintă un vin de terroir, în ciuda părerii diferite a oenologului. Dacă o pui în blind alături de alte aromate Regale din sud ori de alte foarte acide Regale ardelenești din nord-vest, pe aceasta o vei distinge din prima. E asemenea vinurilor de Somló, e distinctă, nărăvașă, altfel! Un Sauvignon Blanc cât se poate de tipic i-a urmat în degustare. S-ar putea ca acest soi să i se potrivească foarte bine cramei de la Mocrea, câtă vreme nimeni nu a încercat încă acolo, pe tinerele plantații, un Furmint. După Orange-ul de care s-a făcut vorbire mai sus, am trecut în registrul vinurilor roșii. Un uriaș succes de casă l-a avut cupajul Sigillum de trei soiuri servit la început. Cu preț prietenos, cu omogenitate și stil, pentru mulți dintre noi a fost vinul serii. I-a urmat un proaspăt îmbuteliat cupaj de Merlot și Cabernet, încă tânăr, despre care e bine să ne pronunțăm în lunile și aniii care urmează. Feteasca Neagră de la final, plasată în gama de preț super-ultrapremium, este, fără îndoială, una Cu suflet dăruit îndelung. Deși cunosc destui critici indignați de valoarea bonului de casă al acestui vin, eu cred că ideea lansării lui a fost oportună. Un vehicul de preț, o emblemă scumpă care evidențiază ideea de calitate care stă la baza proiectului Dradara.
După îndelungi polemici legate de puritatea vinurilor de pe la alte crame, ne-am despărțit jovial de oenologul casei Dradara și de promotorul Daniel Popescu, antamând viitoare degustări dedicate ori comparative...
