A fost o degustare pe vreme capricioasă, de vară timidă, care nu mai vrea să înceapă. A avut o listă de vinuri perfect echilibrată: două albe, un rosé și două roșii, într-un crescendo bine gândit. Urmaș al lui Ghislain Moritz în materie de vinificare la Avincis, Andrea Previtali are propria filosofie oenologică, în mod firesc vinurile sale fiind diferite de cele ale predecesorului.

Astfel, am degustat pe rând: Crâmpoșie Selecționată 2022, Cuvée Petit Sauvignon Blanc 2022, Cuvée Alexis Rosé 2022 (Cabernet Sauvignon&Merlot), Negru de Drăgășani 2019, Cuvée Andrei Cabernet Sauvignon 2019. De fapt, după o analiză la pahar, am inversat ordinea servirii vinurilor roșii de la final, începând cu Cuvée Andrei și terminând cu Negru de Drăgășani.

Poate că pentru mine, Crâmpoșia de la început nu a fost cea mai expresivă din ultimii ani, dar o fi doar o chestie de gust, de impresie de moment. În schimb, mi-a plăcut Cuvée Petit și m-am îndrăgostit de rosé, a cărui culoare aduce mai mult cu aceea a unui vin roșu vinificat în alb. Acest Cuvée Alexis remarcabil e perfect pentru a fi servit într-un viitor minifestival de rosé și clătite din curtea bunicii.

Cuvée Andrei se înscrie într-o linie senzorială care ne-a devenit atât de familiară în ultimii doisprezece ani, de când facem naveta oenofilă la Drăgășani. Am lăsat la sfârșit Negrul poate fiindcă, pentru unii, acesta a și fost vinul serii: obținut din recolta anului 2019, pare încă tânăr, cu mare potențial de învechire. Puternic și expresiv, de o culoare minunată, complex în toate ale sale, acest vin este de căutat oriunde vă duc drumurile oenofile: în restaurant, în wine cluburi cum este și cel din dormitorul bunicii, pe vreun site de vinuri atrăgător. Și datorită acestui Negru de Drăgășani se poate spune că 2019 a fost un an mare în oenologia românească, poate cel mai bun de după 2013...