Dis-de-dimineață, am avut parte de un zbor lin, ne-am ridicat deasupra Timișoarei pentru a-i vedea geometriile știute, autostrada, Pădurea Verde, CET-ul îndepărtat , traversând apoi Europa către una dintre capitalele sale, Bruxelles.

În seara aceleiași zile, după ce vizitasem Bourse/Beurs, Manneken Pis, Galeriile Saint-Hubert și Grote Markt, un alt avion ne-a dus către sud, tăind cerul Franței, survolând Pirineii și Peninsula Iberică, până la o margine a Portugaliei, orașul Faro. Preț de opt zile am explorat jumătatea de sud lusitană, am recuperat o ființă dragă, am revăzut doi vechi prieteni, am atins două extremități ale bătrânului continent.

Drumurile ne-au purtat prin provincia Algarve, pe la Sagres, oraș cu fortăreață și far, care totodată dă numele unei excelente beri locale, pe la Cabo de Sao Vicente, cel mai sud-vestic punct al țării și totodată al continentului, prin Beja și pe scările castelului său medieval, în orașul păunilor și al nostalgiilor comuniste, Évora. Am mai colindat rezervația Ria Formosa de lângă Faro, înainte să luăm drumul Lisabonei, pentru a fotografia din tren jupuiții arbori de plută și grandiosul Ponte 25 do Abril, un Golden Gate al Portugaliei.

În capitala țării, ne-am delectat cu pastéis de Belém la Antigua Confeitaria, am admirat Mosteiro dos Jerónimos, am vizitat Torre de Belém și Praça do Comércio, am trăit o seară de fado și am fotografiat, din apartamentul situat în cartierul Alfama, avioanele aterizând la fiecare două minute și tramvaiele 28 străbătând cu zgomot strada Angelina Vidal, cam după același ritm. Între alte plăceri, ne-am oferit și o ieșire la Estoril, pentru a descoperi vila în care a locuit odată fostul rege Carol al II-lea. În compania regăsitului prieten și coleg de Forum studențesc Laci (Loți) Moldovan, devenit rezident portughez după o lungă aventură americană, am vizitat Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei, și grota Boca do Inferno, apoi am ajuns în stațiunea Cascais, unde ne-am delectat cu o fabuloasă caracatiță. O plajă cu surferi și dune de nisip și casa în construcție a fotbalistului Cristiano Ronaldo au dat și ele condiment micii noastre aventuri lusitane.

La Lisabona ne-am revăzut apoi cu bunul amic Elias Macovela, magnific al vinului și camarad de festivaluri, degustări și jurizări prin România, care ne-a oferit o degustare cu vinurile cramei proprii. Ultimele trei zile le-am petrecut, alături de rude dragi, în Germania, la Alsdorf, în casa cu pomi, lac și cabană, cu  pești și păsări, cu mâțe și mânji, cu iriși și limacși. Nu puteam să nu vizităm orașul apropiat Aachen, cu al său dom străvechi, catedrala imperială a Germaniei, cu ale sale magazine de turtă dulce, cu statuile sale articulate și cu pavajele purtând însemnele lui Charlemagne. O fetiță adormită și întristată, pe numele său Sofia, ne-a petrecut până la aeroportul din Charleroi, plângând la despărțire.

Acum, la mai bine de opt luni de la peregrinare, cuvintele încearcă să conserve amintirile și emoțiile, să le împărtășească aici, sintetic, și mai apoi treptat, episodic, pe blogul Pivnicer, celor care nu au ajuns să o facă, cât și celor care au trăit-o, visând să se întoarcă la grația acelor clipe.