Pentru că Dan, marele absent al degustării, cam obișnuiește să-mi fure, cu măiestrie, titlurile în postările sale anterioare evenimentului, ca un bun coleg de breaslă ce (îi) sunt, am pregătit cu Migală, la cald și post factum, această cronică de pahar a primei degustări oficiale a anului.

Ne-au fost servite pe rând: Migala Cuvée 25 Alb 2024 (Fetească Albă, Fetească Regală, Chardonnay, Aligoté, Tămâioasă Românească, Riesling Italian), Migala Rosé 2024 (Negru de Drăgășani, Fetească Neagră), Migala Cuvée 25 Roșu 2020 (Fetească Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon), Prince Matei Merlot 2018, Patima Cabernet Sauvignon 2019, Matei Reserva 2020 (Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră).

În vreme ce Vasile tălmăcea sensurile fiecărui vin, am pus mâna pe creionul chimic virtual și, pe hârtia luminiscentă și dictando a telefonului meu isteț, mi-am notat următoarele:

„Migala Alb, cupaj complex din 2024. Note herbale în buchet și explozie de prospețime în gust, cupajul e o însoțire reușită de șase vinuri, poate că Feteasca Albă o fi regina lor, primul soi identificat de nasul cronicarului. Să mai spun că nu am găsit nici suprinzătoare, nici intrigantă complexitatea acestui vin, așa cum au făcut-o alți oenofili, ci mai degrabă firească, așteptată, ca o confirmare, continuare, desăvârșire a calității vinurilor produse în ultimele decenii pe Domeniile Prince Matei.

Rosé Migala 2024, un mariaj reușit de Negru Drăgășani și Fetească Neagră, foarte fructat în buchet și gust, destul de scurt și reținut în postgust. Aștept cu nerăbdare primul mare Negru de Drăgășani vinificat pentru el însuși, în roșu și monosepaj, la Domeniile Prince Matei.

Migala Roșu 2020, cupajul clasic din Dealu Mare, la cel mai prietenos preț. Două soiuri nobile internaționale îngemănate cu și mai nobila Fetească Neagră, toate vinificate și maturate separat la budană, apoi în sticlă vreme de doi ani. 14 grade alcoolice, un vin superb, care nu duce lipsă de aciditate, un vin cu bună omogenitate. Un vin supernotat de unul dintre marii critici ai lumii, dar și mai important: un vin foarte apreciat și cumpărat pe măsură.

Prince Matei 2018, un Merlot care poartă amprenta oenologului Fiorenzo Rista. Îl găsesc superfin, superpremium, cu fior în postgust, mai catifelat decât precedentul, cu alcool bine integrat.

Patima 2019, un Cabernet dens, care a petrecut doi ani în sticlă, descris de somelier ca emanând  note vegetale, de  ardei gras, și arome de vișine și cireșe negre, își onorează numele. Mie nu mi s-a părut neapărat un Cabernet foarte tipic, l-am găsit extrem de concentrat, ca o esență, poate doar vișina se simte exponențial în el, ca o amintire devenită brusc atât de vie.

Matei 2020, <<Sfânta Treime din Dealu Mare>>, vorba lui Vasile Ghimpu, e cupaj clasic din această podgorie, îmbunătățit cu Negru de Drăgășani. Are o aciditate uriașă și emană acel fior în postgust pe care nu ai cum să-l uiți și pe care vrei să-l regăsești. Și totuși,  parcă e încă tânăr și ține să fie impresiv. Bine poziționat ca valoare și gamă, vinul suprem al cramei a trecut și examenul prețului, și pe cel al plăcerii pentru mine.  

Pentru că în sfârșit am găsit răspunsul (era „aici și acum”) la întrebarea esențială: Unde sunt zăpezile de altădată?, am făcut noaptea și mai albă, în compania lui Zoli, la gura sobei clubului. Un taximetrist încă neînghețat l-a dus pe dânsul acasă, în vreme ce eu, cu Patimă, încă mai contorizam impresiile unei degustări de pomină, perfectă pentru debutul unui an întreg și, sperăm cu toții, integru.