Şi am mai dat virtual, via Pivnicer, când cu un flashbaschet borgesian. Apoi, dacă stau să mă gândesc bine, dacă exersez cuvintele cheie, am mai fost la Mladen cu prilejul ultimului VinVest în Mica Vienă, în primăvara anului trecut. Atunci, cu tot cu căţel şi purcel, cu toţi prietenii flămânzi, cu Boris şi trupa de la Oprişor, cu Mihai, Dan, Pivniceră, cu un Silviu care a cărat cu el în taximetru paharul de Soare 2001 primit de la directorul de vânzări Costel Cainamisir, am coborât în restaurantul din apropierea Pieţei Unirii.
Toate lumea ştie că la Mladen, adică la Karageorge, se mănâncă bine cu bani puţini, că nu e un restaurant de fiţe, că e pentru toate buzunarele, că au acolo o supă cu tăiţei şi carne de pui absolut irezistibilă, că servirea e promptă, că meniul zilei e căutat şi de cei cu buzunarele pline, şi de cei cărora nu le prisosesc banii. De asta am ales acest local, dincolo de amiciţia care ne leagă de Mladen, pentru a bifa primul eveniment cu degustare de vin din acest an. Spre surpriza noastră plăcută, în 2013, Vinarte - un nume important în oenologia românească de după revoluţie - se arată una dintre cele mai active crame pentru Vestik. Din acest motiv, am pus la cale două degustări consecutive cu vinurile acestui producător, în două oraşe mari din vestul ţării, Arad şi Timişoara.
Vinurile prezentate în ambele seri se potrivesc cumva filosofiei restaurantului Karageorge: au fost relativ ieftine şi bune. Excepţie a făcut Soare 2007, care reprezintă un vin premium, un vin de top atât ca preţ, cât şi în privinţa calităţii. Lista completă a cuprins următoarele vinuri: Terase danubiene, Riesling 2011; Terase danubiene, Sauvignon Blanc 2011; Nedeea (Fetească Neagră, Negru de Drăgăşani, Novac) 2011; Villa Zorilor, Merlot 2011; Castel Bolovanu, Cabernet Sauvignon 2010; Soare, Cabernet Sauvignon 2007.
Ne-am bucurat să-i avem în anturaj pe unii din vechii prieteni şi colegi din presa timişoreană a anilor '90, pe câţiva apropiaţi dragi care între timp au devenit connaisseurs, pe distinsa mătuşă Tina la o masă de profesori de şcoală veche, dar şi un grup de arădeni care ştiu bine că nu există un prilej mai frumos de a ieşi în (alt) oraş decât cel oferit de o degustare de vin. Între invitaţi s-a numărat şi un manager mexican de multinaţională, altul decât cel prezent anul trecut în Vestik club, care va duce cu el peste ocean amintirea unei seri reuşite şi numele cramei Vinarte, dar şi al unor vinuri din soiuri pur româneşti.
A fost atât de plină sala de 30 de locuri în care s-a întâmplat totul încât am avut senzaţia că mă aflu undeva într-un oraş toscan în care lumea stă la coadă de dragul specialităţilor chef-ului şi de dragul vinului. Deşi trebuia să avem parte de prezenţa unuia dintre somelierii Vinarte, un incident nefericit a făcut ca acesta să nu poată veni nici la Timişoara, nici la Arad. Asta nu ne-a împiedicat să ţinem evenimentele, căci nu degeaba avem în grup doi destoinici învăţăcei care participă la toate cursurile de somelier organizate în ţară. Cei doi vestici, Mihai şi Silviu, un apreciat inginer de multinaţională şi un veterinar de top, ambii degustători neautorizaţi dar pasionaţi de vin şi de clipă, au prezentat şi servit vinurile cu o graţie aparte, chiar dacă nu au purtat "uniforma" specifică şi nici vreun testevin strălucitor la gât. Şi ca totul să fie perfect, după degustare, invitaţilor rămaşi le-a fost servit un excelent gulaş de vânat à la Karageorge, acompaniat perfect de Cabernet Sauvignon-urile de la Vinarte.
Despre vinurile servite voi povesti mai multe pe Vestik.ro, în cronica dedicată degustării organizate la Arad, în "dormitorul bunicii".