Afişez elemetele după tag: argentina

Ediția de toamnă a Festivalului Ro-Wine a avut gust de prăjitură siciliană, parfum de Fetească Albă transilvană și arome de Semillon de pe poale andine. Și mulțimea înlănțuită de degustători de la Fratelli Studios a fost atât de densă, de pasională, încât nu aveai unde să arunci un ac, ca să nu spun un strop de vin.

Amicul nostru Herbert a tranșat rezultatul finalei Argentina-Franța cu cel puțin 48 de ore înainte de termen. Și nu vorbesc aici de pariul pus cu unul dintre stâlpii clubului, pariu pe care l-a câștigat oricum, ci vorbesc de calitatea vinului argentinian, campion absolut în cadrul ultimei degustări care a inclus și un vin franțuzesc demn de orice finală oenologică.

După o prea îndelungată așteptare, dormitorul și curtea bunicii s-au umplut din nou de prieteni și de vinuri de pretutindeni. Chiar dacă distanțarea socială s-a măsurat în metri, cea afectivă nu a existat în nici un fel. Cât despre vinuri, bunul amic Herbert ne-a plimbat pe mai multe continente, prin mai multe crame și filosofii de vinificație, desființând cu un simplu zâmbet și cu multe licori sofisticate coșmarul ultimelor trei luni.

O degustare pe care am proiectat-o cu mai bine de doi ani în urmă a devenit posibilă, iată, de abia în acest început de vară canicular. Marți, 18 iunie, am reușit să îl aducem în mijlocul nostru, al degustătorilor de vin neautorizați din Arad și Timișoara, pe unul dintre oenologii faimoși din America de Sud: argentinianul Mauricio Lorca.

De câte ori vine în club, Herbert umple cele două odăi ale bunicii cu degustători entuziaști și absolut neautorizați. Șarmul său personal adaugă vinurilor un condiment aparte. Ultima oară ne-am delectat cu Malbec și Carménère, cu Shiraz ori Cabernet Sauvignon, mai ales de dincolo de Ocean.

Opt vinuri din cinci țări ale lumii, alături de câteva preparate după rețete internaționale, au putut fi savurate de-a lungul ultimului eveniment organizat în dormitorul bunicii. A fost o noapte liniștită și tandră, cum vor fi fost de fapt și nopțile Aradului în club, care au urmat celor unsprezece Zile ale Aradului, o sărbătoare a noastră, alternativă, ca refugiu la zgomotele exterioare.

Herbert ne-a fermecat iarăși în dormitorul bunicii, prin prestația sa, dar mai ales prin ceea ce ne-a servit în pahare. A făcut-o în cadrul unei premiere cu vinuri din vii a căror vârstă depășește o sută de ani. Și cum asta se întâmplă în CDViN în cel mai bun caz o dată pe an, deși cuvintele sunt de prisos, ele trebuie totuși să spună, mai jos, povestea a ceea ce este doar de savurat, nu și de povestit.

În pivniță era o liniște matinală deplină. Sticlele înalte, purtând nume spaniole cu rezonanță poetică, ședeau liniștite în baxurile lor. Dintr-odată, o pisică rebelă, purtând culori neașteptate pe propria-i ființă, se repezi în mijlocul acestui decor oenofil, oferind puțin contrast, puțină contrariere. La urma urmei, totul nu era decât un preludiu foto la întâmplarea ce urma să se consume în cursul serii în odăile bunicii. O degustare cu vinuri argentiniene selectate, aduse, promovate de Herbert Szasz, de felul său clujean, negociant de vinuri și, mai ales, prietenul nostru.