Februarie este, în felul ei, una dintre cele mai interesante luni ale iernii. O dată, fiindcă oferă, în plină angoasă a frigului, promisiunea primăverii, așa cum arată ghioceii înfloriți din curtea bunicii. Apoi, fiindcă dă îndrăgostiților șansa de a salva lumea cu un sărut. La urmă, dar nu în cele din urmă, fiindcă reprezintă luna de naștere a CDViN...
Ani bisecți, vinuri bisecte... Din patru în patru ani, în anii aceia de 366 de zile în care luna februarie numără 29 de zile, avem plăcerea să organizăm câte o degustare cu licorile aferente, din recolte bisecte. În 2020, am propus spre savurare șase vinuri, cel mai vechi fiind de la începutul mileniului. Unde mai pui că am sărbătorit cu această ocazie și clubul, care tocmai a împlinit o frumoasă vârstă... bisectă.
Prima degustare a anului a fost una specială, cu câteva dintre vinurile care locuiesc în vinoteca unui oarecare domn care își spune Pivnicer. Am putut regăsi pe rând gustul anilor 2015, 2014, 2013, 2012 și 2010, iar ca desert ne-am delectat cu o bellissimă și dulce Cadarissimă.
De trei ani încoace, o tradiție simpatică își face loc în odăile clubului. De vină sunt Anca&Mihai, unul dintre cele mai solide și nonconformiste cupluri ale CDViN, dar și Fox, amicul nostru vânător/pescar/iubitor de vin și de viață, al cărui nume se află pe eticheta unor șunci fabuloase, made in Hungary, din porc românesc, pe care obișnuim să le degustăm în fiecare an prin februarie, la momentul potrivit.
Doi ani. De atât am avut nevoie noi, cei din Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizaţi, pentru a întrupa o idee ce ne-a venit în vara lui 2013: o expoziție de artă cu tematică oenologică, dublată de o degustare. O premieră pentru Arad, şi nu numai. Evenimentul, pe care l-am numit PODGORIA ARTELOR, a constat, de fapt, în şapte expoziţii tematice prezentate simultan vizitatorilor: tablouri pictate cu vin roşu, obiecte de mobilier din dopuri de plută, corpuri de iluminat din sticle goale vin, machete de cramă la scară, fotografii ale cramelor din Europa, bijuterii în culorile vinurilor, obiecte inedite din lemn pentru degustări la picnic.
După degustarea pilot din luna mai, care ea însăși fusese un festin oenologic pentru o parte dintre membrii CDViN, producătorul italian Giusti se întoarce în dormitorul bunicii pentru o degustare pe larg. Răzvan Demian a adus cu sine alte vinuri superbe purtând aceeași marcă, iar noi purtăm încă în memoria papilelor gustul acestui eveniment unic, susținut în ritm crescendo, precum un bolero celebru, irezistibil.
Nu știu cum se face, dar de câteva luni încoace vinurile italiene îmi fac mereu cu ochiul iar eu am devenit foarte receptiv la acest tip de seducție. Și acum nu mă gândesc la spumantele Foss Marai și la fermecătoarea lor promotoare regională, ci la un nou/vechi producător din regiunea Veneto, provincia Treviso, ale cărui vinuri le-am tot încercat pe la festivalurile de vin din țară.
Ultima ediție de Vinvest mi-am petrecut-o cu Vinarte, cu Giusti, cu Casa Bunescu. Vreo cinsprezece vestici diseminați în publicul pestriț au degustat la rândul lor atmosfera festivalului timișorean. Am avut de toate, și butoaie, și tamburași, și tombole, dar plăcerea a fost în primul rând să regăsesc vechi prieteni, iar restul – un fundal pentru revederi, efuziuni, amintiri comune din vremurile bune.