Afişez elemetele după tag: merlot

Dacă dai căutare după cuvântul cheie „bauer” pe cele două site-uri ale clubului, dar și pe blogul Pivnicer, care conțin aproape o mie de articole publicate din 2009 încoace, vei găsi 83 de rezultate, având în total 153.500 de vizualizări. Ele reprezintă tot atâtea scrieri dedicate oenologului cramelor Prince Știrbey și Bauer, dar și vinurilor sale, de-a lungul ultimilor nouă ani de activitate oenofilă a membrilor fondatori ai CDViN. Lor li se adaugă acum cronica unui eveniment special, petrecut în dormitorul bunicii, care a avut legătură cu șase vinuri purtând semnătura unuia dintre cei mai buni vinificatori din țară, dar și cu specialitățile gătite de o expertă thailandeză.

Cea mai recentă degustare a fost una pentru cei cu adevărat împătimiți în ale vinului. Am căutat și am găsit prin cotloanele vinotecii patru vinuri magnifice, la magnum și dublu magnum, de care ne-am bucurat în 18 suflete de degustători neautorizați.

O parte dintre membrii CDViN au avut șansa să fie părtași la trei dintre cele mai frumoase întâmplări ale anului. O verticală de-a lungul a două decade, o întâlnire între prieteni de marcă pentru care profesia se exercită la aceeași intensitate cu pasiunea, o seară cu vinurile de Segarcea și mitologicul lor promotor. Ce poate mai frumos, mai imaterial, mai pasional?

Am rămas datori cu trei cronici de vin: o degustare ad-hoc în dormitorul bunicii, sărbătoarea de 20 de ani de la SERVE și HalloWine 2014. Le vom lua pe rând, cronologic, de dragul amintirii, al retrăirii clipei.

Într-o seară specială, o mică parte a clubului s-a strâns în dormitorul bunicii și abia atunci ne-am dat seama că vinurile pregătite tindeau să devină mai multe decât degustătorii. Mai ales că Zoli, unul dintre principalii susținători ai CDViN, a adus cu sine, în dar, o Nenumită, iar Alex, un Grüner Veltliner.

A treia etapă a călătoriei prin ţara noastră plină de contraste a avut gust de ploaie, de Merlot şi de curcubete. Am părăsit Braşovul coborând în Vechiul Regat pe un drum spectaculos care traversează unul dintre cele mai frumoase judeţe ale României, Buzăul. Găsisem acolo o pensiune relativ îndepărtată de următoarele noastre destinaţii precise, vulcanii noroioşi şi Cramele Rotenberg din Dealu Mare.

Într-o sâmbătă bine dibuită în calendar în aşa fel încât nici o altă acţiune să nu ne tulbure planurile, am suit în două Toyote şi am pornit spre Timişoara, la naşul Valentin căruia mai vechii prieteni şi colegi obişnuiesc să-i spună Alex. Manager multinaţional, Alex este pasionat de gastronomie şi un excelent bucătar neautorizat. Când ne căşună, el prepară bunătăţile, noi aducem vinurile şi astfel, de câteva ori pe an, mutăm întâmplările din clubul arădean într-o cochetă locuinţă de la marginea Timişoarei.

Părea să fie o seară ca oricare alta. Rita dormea oftând în pătuţul ei, Lucky Motanul torcea pe un fotoliu, Pivnicerul, adică eu însumi, abia ce coborâse în pivniţă după un vin. Toate se aflau la locul lor, în tihna unei seri blânde de ianuarie. Dintr-odată, în acest peisaj domestic amplasat undeva în centrul nu ştiu cât de burghez al burgului arădean se insinuă intriga unei întâmplări care merită povestită.

Se pare că decembrie a fost luna Drăgăşanilor în Clubul Vestik. După întâlnirea cu Ghislain şi Angela, care au prezentat vinurile Casei Avincis, am avut bucuria să ne revedem în dormitorul bunicii cu Oliver şi Raluca, oenologul şi PR-ul Casei Ştirbey.