Luni 10 Februarie 2025

O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

Ultima mare călătorire a degustătorilor rătăcitori care suntem s-a petrecut în mai 2024, timp de 12 ...

De nouă ori Davino!

Davino recidivează cu o degustare de excepție în odăile bunicii. Cristian Casapu, coproprietar și ac...

O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...

  • O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

  • De nouă ori Davino!

  • O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Miercuri, 12 Iunie 2013 10:21

Mică aventură de iunie în realitatea unei stampe transilvane

Scris de
Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Povestea de faţă a început în urmă cu câteva luni la un vernisaj de stampe organizat de muzeul de artă arădean. Atunci am făcut cunoştinţă cu o parte din colecţiile lui Adrian Ciceu, muzician român stabilit la Berlin. Ulterior, am avut plăcerea să-l întâlnim personal pe colecţionarul de artă în cadrul unei degustări organizate în clubul Vestik.
N-am ştiut atunci că ne va fi dat să trăim o mică aventură, într-un alt decor şi într-un alt anotimp, tot în prezenţa sa şi a unor prieteni vestici.

S-a întâmplat într-o zi ploioasă de iunie. Am fost invitaţi să-l vizităm într-un cătun braşovean situat la 900 de metri altitudine, locul unde îşi face marile vacanţe româneşti în ultimii zece ani. Un loc aproape nelumesc de frumos, un paradis tradiţional situat deasupra lumii, într-o Românie celestă.
Măgura e o localitate montană la care ajungi dacă o iei către Bran şi apoi treci prin Moieciu. Până să ajungem acolo însă am traversat iar Ardealul, am poposit la Fântâniţa Haiducului, am pozat totul pe drum, mici accidente, lucrul la autostradă, turnuri de fum, oile industriale, mici detalii erotice de pe barurile de la marginea drumului, rândunici, munţi şi castele.
Pentru şoferul de la câmpie, drumurile de munte, serpentinele în ac de păr, prăpastia şi îngustimile sunt mici pricini de spaimă, dar şi de fior aproape aşteptat. Într-un final am ajuns la destinaţie, prin noroiul ultimelor ploi, fiind întâmpinaţi cu căldură de gazda noastră. Nu ne-am putut bucura însă foarte mult de peisaj fiindcă o mică fiinţă suferea pe o canapea şi a trebuit să o ducem până la spital, în Braşov. Ne-am petrecut astfel prima parte a nopţii pe holuri cu medici şi desene cu Aristocats şi Albă ca Zăpada, ţinând de o mână o fetiţă necăjită de boală, transformându-ne într-un fel în trei tătici îngrijoraţi.
Cum tăticul adevărat s-a internat cu tot cu fetiţă şi şi-a petrecut următoarele nopţi în spital, noi ne-am întors la casa de deasupra lumii unde ne aştepta Adrian Ciceu. A fost un drum palpitant în noapte, prin locuri pe care abia le-am văzut întâia - a doua oară, într-un necunoscut în stare să ne stârnească toate emoţiile. Am dormit într-o casă cu acoperiş de şindrilă, o locuinţă tradiţională care copia un model de la Muzeul Satului, clădită de un arhitect care s-a jucat frumos cu efectele luminii, mărind ferestrele şi oferind un peisaj de vis oricărui norocos privitor care o vizitează ori locuieşte acolo. Dedesuptul şi deasupra ochilor noştri se întindea lumea montană, precum o stampă cu prăpăstii pe marginea cărora nu medita nici un poet, ci numai gândul călător al vreunui fotograf de ocazie.
Am surprins multe cu ochiul aparatului foto, biblia din dormitor, păsările ierbii şi ale gardului, ceaţa care învăluia încet panorama, planurile înclinate pe care cineva a desenat şi tuns copacii, apa jgheaburilor, stropii de ploaie prin care se întrezărea chipul gazdei care îşi lua rămas bun.
Se făcuse a doua zi a aventurii noastre şi ne pregăteam să vizităm o cramă cu turn din inima Transilvaniei. Dar până acolo, drumul nostru a trebuit să treacă prin Sighişoara, pe lângă alte castele cocoţate pe dealuri şi munţi, prin câmpuri cu sute de berze fericite, printr-una dintre cele mai frumoase zone ale României. La capătul lui, ne aştepta cineva care pusese vinul la frapieră şi bunătăţile pe grătar, învăluind în fum peisajul cu vii şi Târnavă Mică.

 

Citit 5333 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 22:20
Publicitate

Pivnicer

Dacă vreodată ai de gând să călătorești către cel mai mare oraș din sudul Portugaliei, în absența zborului direct de la Budapesta, poate părea o idee bună să alegi Timișoara pentru o cursă cu escală la Charleroi. Ai ceva vreme să vizitezi astfel una dintre capitalele Europei, pentru ca apoi să decolezi spre Faro.

Caută

Publicitate