Marţi, 27 august. Dacă e marţi, e Belgia. Din hotelul nostru din Aduard, orăşel din nordul Olandei, am plecat spre Belgia, pentru câte-o plimbare pe străzile Gent-ului şi Bruges-ului, plus flashtasting-urile de rigoare. Urma să petrecem noaptea într-o mică pensiune valonă, de lângă Charleroi. Deşi o ţară mică, Belgia dă impresia că e pe din două, că de fapt sunt două Belgii. Mihai glumeşte că olandezii vorbesc o germană stricată, flamanzii o olandeză stricată, iar valonii o franceză stricată. Prima impresie cum treci graniţa dinspre Olanda e că Belgia e mai puţin bogată, mai puţin îngrijită, mai minimalistă în comparaţie cu vecina de la nord. Autostrada e iluminată până la Bruxelles, dar parcă mai neîngrijiită, fermele sunt mai mici, casele mai puţin cochete, femeile mai puţin atrăgătoare şi oamenii parcă mai încruntaţi. Plus că nu le place ca în Flandra să li te adresezi în franceză. O fi o impresie subiectivă totuşi, căci oraşele sunt splendide. La Gent găsim uşor o parcare şi pornim într-un inedit flashtasting cu trăsura. Protagonista e Rusalca Albă de la Oprişor, aflată la a o doua ispravă de acest fel în cadrul periplului prin Benelux. Calul e frumos şi cuminte, se numeşte Mambo şi pare că mai mult el ne conduce pe străzile cu clădiri medievale, pe podurile de peste canale, printre tramvaie, biciclişti şi grupuri blonde de turişti octogenari. Vizitiul, o tânără destul de tăcută care nu se supără dacă primeşte bacşiş. În spatele nostru o altă trăsură cu turişti ce savurează la trap bucuriile turului şi şedinţa noastră foto cu Rusalcă.

De la Gent la Bruges nu e prea mult de condus, dar suntem obosiţi când ajungem. Trebuie să ne tragem sufletul la un vin şi o cafea pe o terasă costisitoare. Bruges-ul, o altă minunăţie urbană. Am zis să sărbătorim sosirea aici cu un vin marca Villa Vinèa.