Luni 10 Februarie 2025

O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

Ultima mare călătorire a degustătorilor rătăcitori care suntem s-a petrecut în mai 2024, timp de 12 ...

De nouă ori Davino!

Davino recidivează cu o degustare de excepție în odăile bunicii. Cristian Casapu, coproprietar și ac...

O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...

  • O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

  • De nouă ori Davino!

  • O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Luni, 30 Septembrie 2013 16:17

Lucerna, un popas cu lebede, credite şi Rusalcă Albă

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

După popasul alsacian, am părăsit Franţa cu destinaţia Elveţia. Am străbătut apoi sute de kilometri prin Ţara Cantoanelor, inclusiv unul dintre cele mai lungi tuneluri rutiere din lume, Gotthard, ba am descoperit şi un oraş minunat, Lucerna. Elveţia e bogată, turistică, multietnică şi extrem de scumpă. La Luzern am exersat un flashtasting cu Rusalcă Albă, după ce am hrănit imaginar lebedele lacului alături de copiii locului, mult mai versaţi decât noi în asemenea hobby.

Tot joi, 29 august. Prea multe despre Elveţia nu reuşesc nicicum  să-mi amintesc. Nu ştiu cine e de vină pentru o asemenea sărăcie de cuvinte, faptul că am fost extrem de laconic în jurnalul călătoriei când a venit vorba de această ţară, că a durat destul de puţin traversarea ei şi că, la urma-urmei e un stat mic şi cuminte, ori că nici nu ar fi mare lucru de povestit. Amintirile mele elveţiene sunt legate de păsările graţioase ale Lacului celor Patru Cantoane, de Rusalca pe a cărei etichetă soarele elveţian se juca frumos, desenând un potir de lumină, de trecătorii cu ochi oblici, de un tânăr care dormea la soare pe marginea lacului. Şi de un nene în vârstă care-şi plimba căţelul cu bicicleta pliabilă. Şedinţa foto am făcut-o pe celebrul Pod al Capelei, cu ochii când la clădirile, când la domniţele impecabile ale burgului, dar şi la Turnul de Apă cu vârful în cer. Construcţiile emblematice ale Lucernei le-am admirat şi de pe un pod din apropiere, a cărui balustradă era plină de lacăte cu inimioare, consfinţind tot atâtea iubiri care nu trebuie să se destrame. Iubiri încuiate, iubiri puse la vedere, destinate privirilor turiştilor de pretutindeni. Mai ştiu că nişte panouri ne avertizau să nu hrănim porumbeii, c-am trecut pe lângă vaporul Wilhelm Tell şi că era o zi foarte plăcută de sfârşit de vară din care nu ne-am fi dorit să evadăm, nici măcar cu scopul de a o lua către şi mai însorita Italie. Şi totuşi ne-am văzut nevoiţi să plecăm, fiindcă aveam un program strict şi multe alte lucruri de făcut, între care nenumărate flashtasting-uri cu vinurile care ne-au însoţit în călătorie.
Totul e costisitor aici, în Elveţia, noroc cu peisajul montan, de goblen. Aşa că, în cele din urmă, alungăm orice păreri de rău şi gonim pe autostrăzi de calitate pentru a ajunge la Cinqueterre, un mic paradis pe faleze, format din cinci localităţi situate în Liguria.

 

Citit 4431 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 21:33
Publicitate

Pivnicer

Dacă vreodată ai de gând să călătorești către cel mai mare oraș din sudul Portugaliei, în absența zborului direct de la Budapesta, poate părea o idee bună să alegi Timișoara pentru o cursă cu escală la Charleroi. Ai ceva vreme să vizitezi astfel una dintre capitalele Europei, pentru ca apoi să decolezi spre Faro.

Caută

Publicitate